STIREA ZILEI 13 iunie 2018

„Când am câștigat, m-am gândit doar că tatăl meu ar fi fost mândru de mine”

de Iulia Drăghici | 6024 vizualizări

Concursul „Cel mai puternic pompier din România”, desfășurat săptămâna trecută, în 7 – 8 iunie, la Alba Iulia, a dat țării, dar mai ales județului Covasna un campion, un model de forță pozitivă, de modestie și totodată de încredere în propriile puteri. La cei 41 de ani ai săi, plutonierul major Gheorghe Bularca, pompier la Pichetul din Întorsura Buzăului, în cadrul ISU Covasna, s-a întrecut cu peste 80 de colegi de-ai săi de la peste 30 de Inspectorate pentru Situații de Urgență din țară, unii și cu 6 ani mai tineri la categoria la care a concurat, dar nu s-a lăsat până ce nu a demonstrat lumii că forța în acest domeniu, al situațiilor de urgență, vine mai degrabă din exercițiu constant, dar și din suflet, din voință și din dragoste pentru meserie.

Cel mai puternic pompier din România în 2018 și-a început cariera la ISU Covasna în 2007, iar de 10 ani, din 2008, are și calificarea de paramedic SMURD. A făcut armata la Brașov, la Antiaeriană. A lucrat și în alte domenii pentru că niciodată nu a fugit de muncă și de responsabilități, însă din 2007 adevărata sa carieră a prins contur, inspirat fiind de tatăl său, fost pompier, care s-a dus într-o lume mai bună mult prea devreme. Gheorghe Bularca este cunoscut în comunitatea din Întorsura Buzăului drept un om harnic, familist, responsabil, dar și ca un profesionist când vine vorba de meseria de salvator. Gigi, pentru că așa îl cunosc apropiații, i-a dedicat titlul obținut la Alba Iulia părintelui său despre care crede că îi veghează fiecare pas în meserie, spunând că acesta ar fi fost cel mai mândru să vadă această reușită.   

În interviul care urmează aflați povestea pompierului-campion al României, dar și experiența de la concursul din Alba Iulia, urmările obținerii acestui titlu și ce recomandări are pentru tinerii care se gândesc să urmeze o carieră de pompieri.  

- Să începem interviul prin a ne spune când te-ai angajat și de ce ai ales această armă și nu te-ai orientat către alta, spre exemplu jandarmi sau poliție?

- În 2007. Tatăl meu a fost pompier și el m-a inspirat. Când eram copil îl vedeam la muncă și așa am îndrăgit și eu arma asta, însă el a murit cu un an înainte ca eu să mă angajez aici. De asemenea, am ales meseria asta pentru că îmi place să acționez. Nu îmi place să stau. Iar meseria asta exact asta prepune: să fii activ.

- Ce face, din punctul tău de vedere, un bun pompier? Ce calități trebuie să aibă, atât fizice, cât și umane?

- Un pompier trebuie să fie în primul rând „om”. Apoi trebuie să fie punctual, corect și mai ales să iubească ceea ce face. Dacă vii la muncă doar cu gândul că trece și pleci acasă, atunci nu mai are rost. Aici trebuie să ai menire. Psihic, trebuie să știi să te încurajezi, să mergi înainte, să faci față, să ai voință. De-a lungul anilor eu pot să zic că m-am întărit pentru că am trecut prin multe situații. De multe ori pleci la intervenție fără să știi la ce o să ajungi, de aceea trebuie să fii mereu pregătit. Oricum, lucrând înveți. Ca abilități fizice, în primul rând trebuie să ai rezistență și forță. Cam exact ce a presupus concursul de la Alba Iulia.

- Titlul de „Cel mai puternic pompier” nu trebuie să fi fost ușor de obținut. Cum au fost probele și cum ți s-au părut?

- La proba cu manechinul am câștigat timp. Când am terminat, mi s-au blocat picioarele. Probele au fost gândite destul de bine, după părerea mea. Ne-au solicitat toți mușchii, plus de asta și psihicul, care a contat foarte mult. Aveam momente când era să spun „nu mai pot!”. Am avut două probe. În prima zi, acestea au fost puțin mai ușoare, dar cu aparatul de respirat. De la start am avut de întins două role de furtunuri pline cu apă pe distanța de 40 de metri, întors, sărit gardul de doi metri, apoi 100 de lovituri cu barosul, au ales numărul acesta fiind anul Centenarului. Au urmat niște jaloane pe care trebuia să le ocolim în pas alergător cu role de furtun goale. Am avut două țevi de refulare pe care le-am racordat la motopompă, de la motopompă, am avut de înfipt un topor într-un butuc și apoi să fugim la sosire. A doua zi am avut emoții foarte mari, de parcă dădeam examen de admitere. Era competiția intensă. Am plecat cu două furtunuri tip C pline cu apă pe care a trebuit să le întindem 30 de metri, apoi am sărit gardul, am avut de rostogolit un cauciuc de 208 kilograme, de trecut printr-un tunel, să ridicăm la etajul 1 două canistre pline cu apă, să legăm două B-uri, apoi să coborâm pe scări cu cele două canistre. Apoi am avut de ridicat un manechin de 80 de kilograme.  Au fost niște probe grele.

- Cum ți s-au părut probele comparativ cu o intervenție adevărată?

- Intervenția are capcanele ei neprevăzute. Sunt intervenții și mai grele, dar și mai ușoare. La intervenție ai momente când ești solicitat, dar mai ai și momente când îți revii. La probele acestea, dacă vrei să-ți revii, ai pierdut.

- Ai plecat la Alba Iulia cu gândul de a obține acest titlu sau ai profitat de moment și astfel ai reușit performanța, istorică și neegalată pentru ISU Covasna?

- Când am plecat mă gândeam la un loc II, III, poate. Când am ajuns acolo și am văzut parada de băieți trași la sală, la bustul gol, m-am ambiționat și mai tare: „Eu să nu pot?”. Și am văzut cam ce timp se scoate și am dat tot ce am putut și am reușit.

- Performanța ta reprezintă un motiv de mândrie nu doar pentru ISU Covasna, ci și pentru cetățenii din județ. Pe tine ce te face să simți această reușită? Ce reprezintă pentru tine?

- Îmi pare bine că pot să zic că am reprezentat acest Inspectorat. Personal, concursul m-a ajutat să văd ce pot și care îmi sunt limitele. Așa ne ziceau și arbitrii: nu trebuie să câștigați toți, dar măcar vedeți cât puteți să duceți. Eu mi-am demonstrat mie munca din urmă, începând de mic copil. Mă întrebau băieții la Alba dacă fac sală, sport. Le ziceam că am făcut sport când eram mai tânăr, dar apoi am făcut „sală” pe lângă casă. Eu bat la baros de la 14 ani. Contează și asta. Cel mai mult sunt împăcat sufletește pentru taică-meu. El era mereu mândru de mine. Cred că acum chiar ar fi fost mândru de mine. Primul gând la el mi-a fost.

- Cum a fost sentimentul de la final, premierea în prezența colonelului Dragne, prim-adjunct al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și a celorlalți șefi din IGSU?

- Mă gândeam „oare chiar se întâmplă?” și mi se împăienjeneau ochii. A fost un sentiment frumos, emoționant, o bucurie. Când mi-am auzit numele și m-am dus în față, simțeam că nu mai pot să merg.

- Când te-ai întors, cum ai fost primit acasă, în comunitate?

- Când am plecat de acasă Andrei, fiul meu mi-a spus „Tati, vreau locul 1!”. Când m-am întors, copilul „Tati, ți-am spus! Știam eu!”. Acum am putut să îi spun „Așa vreau să-mi aduci și tu!”. În comunitate, nu îmi venea să cred cât de repede s-a răspândit vestea. Noi ne cunoaștem cam toți între noi și când mă întâlneam cu cineva, mă felicita. Am primit o mulțime de telefoane de felicitare. Nu sunt obișnuit cu atâta atenție (râde).

- Ai vreun obiectiv în ceea ce privește cariera de pompier la ISU Covasna?

- Nu pot să spun că am un obiectiv anume, ci vreau, în primul rând, să îmi fac meseria cât pot mai bine. Vreau să fac față cu brio sarcinilor de serviciu și să fiu un exemplu, cam cum ar trebui să fim toți. Adică să nu creăm probleme, ci să ne vedem de munca noastră.

- Dacă ar fi să le dai un sfat celor care vor să intre în rândurile pompierilor, care ar fi acesta?

- Cel mai bun sfat ar fi să se gândească, înainte să se încadreze, ce înseamnă această meserie, nu doar la bani. Dacă pornești de aici, atunci totul va fi ok. Asta e o meserie pe care trebuie să o faci cu drag pentru că are și părți bune, dar și părți grele.

- Când sună alarma și sunteți chemați la intervenție, ce gânduri te încearcă în timp ce îmbraci uniforma sau când ești în drum spre misiune?

- După 11 ani mi-au trecut emoțiile. Știu că plec la intervenție și mă gândesc să am grijă de mine. E primordială siguranța salvatorului, că dacă devin victimă și eu, atunci n-am făcut nimic. Acum mă duc cu sânge rece. M-am obișnuit cu ceea ce trebuie să fac și nu mai am „fluturași în stomac”.

- Care a fost pentru tine cea mai grea misiune la care ai participat până acum?

- Toate sunt grele, dar cea mai grea tură pe care am avut-o a fost când a ars grădinița din Întorsura Buzăului. În aceeași zi am mai avut alte două intervenții, iar seara a fost unul dintre cele mai mari incendii din istoria orașului. Eram încadrat pe SMURD, era prima noastră intervenție.  Fiind paramedic pe ambulanță, nu aveam voie să intru în foc și nu puteam să stau. A fost destul de greu. În rest, toate intervențiile au nivelul lor de dificultate.

- Ce trebuie să știe oamenii din afară despre munca voastră, mai ales că sunt și cei care spun că luați salarii mari și stați degeaba?

- Noi mergem la intervenții să îi ajutăm. Ni se mai reproșează că mergem și nu facem nimic, că stăm și ne uităm. Dar noi avem niște proceduri clare de urmat. Nu putem să sărim în foc. Cel mai mult contează să ne lase să ne facem treaba. Din păcate, cam toți sunt specialiști în orice.

- Te gândești să participi și anul viitor la acest concurs?

- Dacă voi fi sănătos, ceea ce sper, da. Acum știu cum merge treaba și știu unde să mă pregătesc. De data asta am ajuns întâmplător pentru că nu prea voia altcineva. Mie mi-a plăcut. A fost o experiență frumoasă. Am cunoscut și alți colegi din țară. A fost un concurs fair-play și o organizare de nota 10.

***

Mândrie pentru ISU Covasna

Vestea că reprezentantul județului Covasna, plutonierul major Gheorghe Bularca, aflat la prima participare la concursul național „Cel mai puternic pompier” se întoarce acasă cu cel mai important premiu din competiție a fost primită cu mare bucurie de conducerea ISU Covasna. Nici sergent major Perpits Ede, în vârstă de 22 de ani, prezent de asemenea în concurs, nu a dezamăgit prin participarea sa, pentru că a obținut un râvnit loc VI în cadrul aceluiași concurs, la categoria sub 35 de ani.  

„Fiind un județ mic și având în vedere că e prima participare la această competiție și cu toate că nu aveam așteptări mari, am fost încrezători. Știam de calitățile celor doi participanți, Gheorghe Bularca și Perpits Ede. A fost o surpriză mare pentru noi și ne-am bucurat foarte mult. Sperăm cumva să putem să ne revanșăm față de ei și să îi putem premia într-un fel sau altul. E o mândrie să îl ai coleg pe cel mai puternic pompier din țară. E un exemplu pentru noi toți”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al ISU Covasna, Marius Tolvaj.

Etapa națională a Concursului „Cel mai puternic pompier” s-a desfășurat în perioada 07-08 iunie 2018, la Alba Iulia. La concurs au participat 84 de pompieri militari din cadrul a 32 de inspectorate pentru situații de urgență din România.

La festivitatea de premiere au participat colonelul Daniel-Marian Dragne - prim-adjunct al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, prefectul județului Alba, Dănuț-Emil Hălalai vicepreședinte al Consiliului Județean Alba, Dumitru Fulea, reprezentanții Asociației CTIF din România și cpt. Mariana Craioveanu – președintele Asociației Sportive a Pompierilor din România.

Strădania concurenților a fost răsplătită cu premii ce au constat în cupe, medalii, diplome, bani și accesorii pentru pompieri oferite de Asociația Sportivă a Pompierilor din România și Asociația CTIF din România.

Distribuie articolul:  
|

STIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.