Interviu cu Berkeczi Tibor, unul dintre liderii galeriei Sepsi OSK

Cântă cu patos, peste 90 de minute, în fiecare sfârșit de săptămână, pentru ca alții să joace cu tot mai mult avânt și determinare. Sigur v-ați dat seama că vorbim despre fotbalul covăsnean și galeria Sepsi OSK, nicidecum despre dansuri sau muzică de petrecere, cum s-ar mai putea crede. Și ne referim la suporterii alb-roșilor covăsneni, nu pentru că dansurile și muzica nu ar avea și ele farmecul lor, ci pentru că fiecare etapă din Liga 1 îi aduce pe fanii înfocați din Sfântu Gheorghe tot mai aproape de etalonul celor mai frumoase galerii din liga profesionistă de fotbal. Câștigă teren și admirația tuturor celor care îi văd pentru că sunt dedicați, modești, dar totodată cinstiți cu ei înșiși, muncitori, pasionați și luptători.

Întâmplător sau nu, echipa Observatorul de Covasna l-a cunoscut recent pe Berkeczi Tibor, Tibi (sau Tybyke), unul dintre liderii galeriei Sepsi OSK. Pe Tibi mulți îl știu de aproape și pentru că lucrează în Sfântu Gheorghe la o celebră firmă de curierat. Dar nu e noutate nici că el și-ar da, cel mai probabil la propriu, viața pentru echipa de fotbal a orașului. E microbist de peste 30 de ani, în condițiile în care el are 37 în total, și a trăit intens majoritatea etapelor prin care a trecut fotbalul covăsnean. Iar momentul de glorie a fost promovarea în liga profesioniștilor.

Așa că nu am ratat momentul și i-am cerut lui Tibi răgaz pentru un interviu. Ne-a vorbit aproape două ore cu sufletul la gură despre fotbal, Sepsi OSK, Liga 1, provocările lansate de celelalte galerii și multe altele. Rezultatul discuției,  în interviul care urmează.

Ce înseamnă Sepsi OSK pentru tine?

E greu să exprim în cuvinte. În zilele când avem meciuri, îmi încep dimineața cu o rugăciune. Mă rog la Bunul Dumnezeu măcar să fie un egal. Nici nu pot să mă gândesc la altceva toată ziua. Această echipă înseamnă foarte mult pentru mine. E viața mea. Se duce viața privată, nici nu mai contează. E pasiune, e iubire adevărată.

Cum a început pentru tine „aventura” cu galeria Sepsi OSK?

Sunt microbist încă din copilărie, de când IMASA avea echipă de fotbal. Cu Sepsi OSK țin de pe la început. De aproape trei ani lucrez la o firmă de curierat și fiind microbist, am cerut zona stadionului, cartierul Simeria. Îi cunoșteam pe foștii lideri de galerie, care acum s-au mai retras, iar prin intermediul serviciului am început să îi cunosc personal pe jucători, să stau de vorbă cu ei. Așa am început să iubesc și mai tare echipa. Eu am crezut inițial că sunt oameni cu fițe și am rămas șocat să văd că sunt oameni de treabă.

Cum se vede un meci din mijlocul galeriei?

Nu prea vezi nimic. Pe cuvânt! Noi chiar trebuie să fim chiar al 12-lea jucător. Cum suntem noi priviți rău, și ei sunt la fel. Cred că de asta am avut noroc în liga 2, pentru că toți ne-au privit de sus. De aceea, lor, fotbaliștilor, chiar le trebuie al 12-lea jucător. Trebuia să ne audă cântând, din suflet, să simtă că avem încredere în ei și dacă ne-am dus acolo, toți, și noi, și ei, trebuie să ne facem treaba. În rest, nu prea vedem și nici nu ne supărăm că ratăm fazele. Noi cântăm. Asta e menirea noastră. Nu să comentăm. Nici nu avem cum să zicem nici de rău, nici de bine, pentru că noi cântăm.

Ai vreun jucător favorit?

Trebuie să fiu un pic incorect (râde), pentru că pe Hadnagy îl știu din clasa I, dar de când a venit Issa, nu pot să am alt favorit. Așa om, cu așa o personalitate, mi-a intrat la inimă. El e jucătorul meu preferat. E un om special, foarte deschis.

Cum a fost până acum Liga 1?

Până acum e un vis. Să vezi două goluri, să vezi o victorie... n-am cuvinte. Nici nu îți imaginezi cum e să te trezești dimineața și să realizezi că echipa ta favorită a câștigat. Și că tu ai fost acolo! E uluitor. După meciul cu Juventus București am ajuns acasă pe la 3 noaptea și m-am uitat încă o dată la meci, de la cap la coadă. Eram super-obosit, dar m-am uitat și în același timp ascultam cum cântam. (...) Îmi aduc aminte de minutul 90. Era 2-1, dar credeam că nu se mai termină niciodată.

Sepsi este în prezent echipa fanion a județului. Crezi că acest sport poate sensibiliza locuitorii județului și îi poate aduce mai aproape de sport?

Nu cred. Pentru a fi suporter, trebuie să ai fotbalul în sânge. Pe de altă parte, văd că tinerii părinți își dau copiii spre fotbal pentru că și-au dat seama că avem o echipă de fotbal matură și au aflat că o să avem și o academie de fotbal. Oamenii văd că se bagă bani, că o să fie un proiect bun, îndelungat. Așa da, cred că părinții ar putea aduce copiii spre fotbal, dar spre alte sporturi, nu cred.

Nu putem să nu vorbim despre incidentele pe criterii etnice cu fanii altor echipe din România. Cum vedeți voi situația?

Încă nici nu suntem obișnuiți că suntem în Liga 1. E incredibil și nu ne vine să credem. Și acum e un vis. (...) Înainte, acum vreo cinci, șase ani, când am început cu Sepsi OSK eram o gașcă mai mică, de vreo 30 de oameni. Mergeam în toate satele de lângă noi, Păpăuți, Zagon, și toată lumea voia să ne bată. (...) Ideea e că acum, noi trebuie să facem o impresie bună. Și am început să ne gândim la asta încă din Liga 2. La toate stadioanele auzeam doar „afară, afară cu ungurii din țară”. Am început să îi aplaudăm când ziceau așa. Când am fost la Giurgiu chiar am trăit un moment interesant pe tema asta. Am fost atunci 150 de inși, cred că cea mai frumoasă galerie pe care am avut-o. Nervoși pe faptul că noi eram mulți și ne susțineam echipa, cei din echipa adversă s-au dus și au adus un drapel uriaș al României ca să ne provoace. Noi am răspuns cum am știut mai bine, adică prin aplauze.

Cum sunt întâlnirile cu forțele de ordine?

De când am început Liga 2 am avut probleme pe la Suceava sau Târgoviște, dar întotdeauna jandarmii s-au purtat frumos cu noi. Încă de la început ne-au zis care sunt regulile și am văzut că nu e de glumă. E un sentiment deosebit să simțim că jandarmii sunt alături de noi și ne protejează. Chiar simțim asta.

Cum abordați amenințările care vin tot mai des de la suporterii celorlaltor echipe?

În Liga 2 am văzut că e o vorbă care se aplică foarte bine în cazurile ăstea: câinele care latră nu mușcă. Toți sunt așa de mari golani pe Facebook! Când ne ducem acolo, nu e nimeni.

Ai amintit și tu de un incident din Liga 2, când ați fost la Târgoviște. Totuși, atunci au fost amendați doar suporterii din echipa adversă, de la Chindia. Cum s-a întâmplat totul?

A fost o problemă, într-adevăr. O parte din galeria noastră era de fapt galeria de la baschet. SIC-ul și Chindia Târgoviște sunt în război la baschet de ani buni. Fanii Sepsi SIC au dat foc la un fular al echipei adverse, aici, în Sfântu. S-au filmat, au pus pe Facebook și ceilalți au văzut și au început provocările. Noi nici nu știam despre ce este vorba. (...) Am înțeles într-un final că nu au venit cu noi pentru fotbal, ci pentru altceva. Așa a început problema. Dar cred că noi nu am primit amenzi datorită faptului că am reușit să îi temperăm pe cei de la bschet. Oricum, incidentul nu a avut nicio legătură cu noi, cu fotbalul, cu galeria noastră, cu mentalitatea noastră, cu nimic.

Cum crezi că va rezista Sepsi în Liga 1?

O să fie foarte, foarte greu. Cel mai greu. Când am promovat, am zis că trebuie să savurăm momentul, să nu ne gândim cu cine trebuie să jucăm. (...) Speranța moare ultima. O să fie foarte greu. O să fie un timp când o să și pierdem meciurile unul după altul, pentru că noi nu am pus atâția bani, comparativ cu adversarii. Totuși, noi ne dăm sufletul. (...) Cred că o să jucăm un baraj și o să rămânem pe primul an, pentru că tot se vede că nu suntem luați în serios și acesta este avantajul nostru. Noi o să jucăm fotbalul nostru în continuare. Dacă o să fim priviți iar de sus, o să fie bine. Dar dacă ne tratează cu seriozitate, atunci nu cred că scăpăm.

Noi, ca suporteri avem o regulă foarte strictă și anume că nu avem voie să criticăm echipa indiferent ce face pe teren. Ținem la regula asta cu tărie. (...) Noi cântăm și când dăm goluri, dar și mai tare când luăm. Am primit foarte multe goluri. Oricum, acum avem galerie mare. Să vezi când o să fie pierdere după pierdere, că o să vină vremea când va fi foarte greu, nu o să rezistăm așa. Dar nici nu trebuie. Suporteri adevărați, până la moarte, suntem vreo 50 – 100. Și suntem suficienți.

Ai reproșuri față de antrenorul Valentin Suciu?

Nu, niciodată! Și dacă o să ajungem în divizia a șasea cu el, tot nu o să-i reproșez nimic. Chiar mă doare că de foarte puține ori strigăm numele lui. El e cel mai puțin apreciat din tot lotul, din păcate. Cred că e foarte greu să fii în locul lui în momentul de față. Închipuie-ți că are jumătate din experiența pe care o au cei pe care îi antrenează. Îți dai seama ce greu trebuie să fie să câștigi măcar respectul lor? E ca și cum eu aș veni din New York și tu din Baraolt și tu mi-ai explica mie unde a fost World Trade Center. Cam așa e nivelul. Așa că indiferent ce s-ar întâmpla, noi pe Vali o să îl apreciem. Când erau vorbele că o să vină Miriuță, ne-am uitat cam urât. Cu toate că poate că era mai bine pentru echipă, noi tot pe Vali l-am vrut. Cum el rămânem până la moarte, cum ar veni.

Cum vezi tu, în calitate suporter, problema stadionului? Contează în proprietatea cui se află acesta?

Sunt foarte dezamăgit de prefectul nostru. (...) Și eu ca om simplu mă gândesc, de ce să bag bani în ceva ce nu e al meu? Dacă facem nocturna și apoi vine statul și zice că nu mai avem voie să o folosim? Dacă nu e al tău, ți-e frică să investești. Cred că echipa va face strictul necesar, cât cere liga profesionistă de fotbal, dar nu mai mult. Noi avem un vis și nu putem să îl îndeplinim din cauza unor formalități. Că nu e al nostru stadionul. În inimile noastre, am făcut de sute de ori miting. Ne vedeam deja în stradă. Încă nu știm cum o să fie.

Ce mesaj transmiți echipei înainte de următorul meci de vineri, 28 iulie, cu FC Botoșani?

Noi o să fim acolo! Să-și facă treaba cum o să ne-o facem și noi pe a noastră. Și noi am fost amenințați cu bătaia, cum sunt și jucătorii în meci. Dar noi o să cântăm, așa că ei trebuie să joace!

Sursă foto: Facebook