ACTUALITATE Acum 4 minute

Călătorie în lumea științei. Entanglementul cuantic pentru imagini de calitate în corp

de Covasna Media | 13 vizualizări

Imaginați-vă că putem folosi una dintre cele mai misterioase proprietăți ale mecanicii cuantice pentru a obține informații despre interiorul corpului uman. O echipă internațională de cercetători a demonstrat pentru prima dată că poate măsura și realiza imagini ale gradului de entanglement cuantic al fotonilor produși în urma anihilării electronilor cu pozitronii în organismul unui pacient.

Rezultatul, prezentat în articolul științific „First-in-human quantum entanglement imaging”, publicat pe arXiv, deschide o direcție nouă de cercetare la intersecția dintre fizica cuantică fundamentală și imagistica medicală.

Ce este entanglementul cuantic?

Entanglementul, sau inseparabilitatea cuantică, este unul dintre cele mai fascinante fenomene ale mecanicii cuantice.

Atunci când două particule sunt produse într-o stare cuantică comună, proprietățile lor pot rămâne corelate într-un mod care nu are un echivalent în fizica clasică. Chiar dacă particulele se îndepărtează una de cealaltă, descrierea lor cuantică nu poate fi (întotdeauna) separată în două descrieri independente.

Entanglementul este unul dintre fenomenele care au dus la dezbateri fundamentale în fizică și care au fost ulterior investigate experimental prin experimente de testare a inegalităților Bell.

Dar entanglementul nu este doar un subiect de fizică fundamentală. În ultimii ani, cercetătorii au început să exploreze posibilitatea utilizării sale în tehnologii cuantice, comunicații și, mai nou, în imagistica medicală.

Electronul și pozitronul: două particule, doi fotoni

În tomografia cu emisie de pozitroni, cunoscută sub numele de PET (Positron Emission Tomography), se utilizează substanțe radioactive care emit pozitroni.

Pozitronul este antiparticula electronului: are aceeași masă, dar sarcină electrică pozitivă.

Când un pozitron întâlnește un electron din materia înconjurătoare, cele două particule se pot anihila, transformându-și masa în energie.

În cazul anihilării în doi fotoni, aceștia sunt emiși în direcții aproximativ opuse și au, fiecare, o energie de aproximativ 511 keV.

Un aspect esențial este că fotonii nu sunt independenți unul de celălalt. Polarizările lor sunt corelate cuantic. În condițiile ideale, ei formează o stare cu un maxim de entanglement.

Această proprietate oferă o posibilitate extraordinară: putem obține informații despre starea cuantică a fotonilor studiind modul în care aceștia interacționează cu materia.

Cum funcționează tomografia PET?

PET este deja o tehnologie importantă în medicina modernă, utilizată pentru investigarea activității metabolice a diferitelor organe și țesuturi.

Pacientului i se administrează un radiofarmaceutic care conține un radionuclid emițător de pozitroni. După emisia pozitronului și anihilarea acestuia cu un electron, detectorul înregistrează cei doi fotoni rezultați.

Prin măsurarea timpului și poziției interacțiunilor fotonilor în detector, se poate reconstrui locul în care a avut loc anihilarea și, implicit, distribuția radiofarmaceuticului în organism.

Până acum, sistemele PET convenționale au utilizat în principal informația privind poziția și timpul de sosire al fotonilor. Noua idee este să folosim și o altă informație: corelațiile cuantice dintre polarizările lor.

Cu alte cuvinte, să transformăm o proprietate fundamentală a mecanicii cuantice într-un instrument suplimentar de imagistică.

J-PET: un detector construit pentru o nouă generație de imagistică

Experimentul a fost realizat folosind scannerul J-PET, dezvoltat de grupul de cercetare de la Universitatea Jagiellonă din Cracovia, Polonia.

J-PET (Jagiellonian Positron Emission Tomography) este o tehnologie inovatoare, bazată pe scintilatori din plastic, diferită de sistemele PET convenționale care utilizează cristale scintilatoare. Această alegere este foarte importantă. Atunci când un foton de anihilare interacționează cu un electron din materialul detectorului, poate suferi o împrăștiere Compton. În urma acestei interacțiuni, fotonul își schimbă direcția și transferă o parte din energie electronului. Direcția împrăștierii nu este întâmplătoare: ea depinde și de polarizarea fotonului. Prin urmare, dacă putem măsura geometria împrăștierii, putem obține informații despre planul de polarizare al fotonului. Iar dacă facem acest lucru pentru ambii fotoni produși în aceeași anihilare, putem determina unghiul dintre cele două plane de împrăștiere. Distribuția acestui unghi conține informații despre gradul de entanglement cuantic.

Aceasta este cheia întregului experiment.

Un scanner de 60 de kilograme și un pacient

Una dintre caracteristicile interesante ale sistemului J-PET este construcția sa modulară și portabilă. Scannerul utilizat în experiment are o masă de aproximativ 60 kg și poate fi deschis în două jumătăți, care sunt poziționate în jurul pacientului.

Această configurație permite accesul pacientului și integrarea sistemului în cadrul unei investigații medicale.

Studiul a fost realizat în martie–aprilie 2024, în colaborare cu Departamentul de Endocrinologie al Universității Jagiellone și Spitalul Universitar din Cracovia.

Pacientul a primit un radiofarmaceutic utilizat în diagnosticul tumorilor neuroendocrine, marcat cu galiu-68 (⁶⁸Ga). După administrarea substanței, pacientul a fost examinat cu scannerul J-PET timp de 20 de minute, începând la aproximativ 90 de minute după injectare.

Activitatea radiofarmaceuticului administrat a fost de aproximativ 145 MBq.

Cercetătorii au urmărit simultan două obiective: să reconstruiască imaginea PET convențională și să determine gradul de entanglement cuantic al fotonilor produși în organism.

Cum măsurăm entanglementul?

Pentru a determina gradul de entanglement, nu este suficient să detectăm cei doi fotoni de anihilare. Trebuie să înregistrăm și interacțiunile lor Compton ulterioare.

Astfel, pentru fiecare eveniment selectat, detectorul trebuie să înregistreze patru interacțiuni: câte una pentru fiecare foton de anihilare și câte una pentru fiecare foton împrăștiat ulterior.

Din pozițiile acestor interacțiuni se reconstruiesc traiectoriile fotonilor și planurile de împrăștiere.

Se determină apoi unghiul dintre cele două planuri. Distribuția acestui unghi depinde de gradul de entanglement cuantic: pentru o stare maxim entangled, valoarea teoretică este 1. Pentru fotoni separabili, valoarea de referință este 0,5.

Prin compararea distribuției măsurate experimental cu predicțiile teoretice, cercetătorii pot determina gradul de entanglement al fotonilor.

Este o metodă care transformă un fenomen cuantic într-o mărime experimentală măsurabilă.

Și ce au descoperit?

Rezultatele au fost obținute pentru două organe: ficatul și splina.

Cercetătorii au determinat valorile gradului de entanglement cuantic; ambele valori sunt mai mari decât valoarea de referință pentru fotoni separabili, dar mai mici decât cea corespunzătoare unei stări maxim entangled.

Acest rezultat este deosebit de interesant. El arată că fotonii produși în organism păstrează corelații cuantice, dar acestea nu corespund perfect situației ideale prezise pentru anihilarea a două particule într-o stare cuantică pură. În plus, valorile obținute sunt compatibile cu unele predicții teoretice anterioare pentru diferite medii materiale, precum apa și anumite lichide organice.

Este prima dată când asemenea valori sunt determinate pentru țesuturi umane in vivo.

De ce nu este entanglementul maxim?

Aceasta este una dintre întrebările fizice fundamentale ridicate de experiment.

Pentru a înțelege rezultatul, trebuie să ne uităm la ceea ce se întâmplă înainte de anihilare.

Pozitronul poate forma împreună cu un electron un sistem legat numit pozitroniu. Acesta există în două configurații principale, în funcție de spin: para-pozitroniu și orto-pozitroniu.

Orto-pozitroniul poate interacționa cu moleculele mediului biologic. În anumite situații, pozitronul se poate anihila cu un electron dintr-o moleculă înconjurătoare, printr-un proces numit „pick-off”.

În acest caz, spinul electronului din moleculă nu este corelat cu spinul pozitronului în același mod ca în sistemul ideal de pozitroniu. Prin urmare, fotonii rezultați pot avea proprietăți de entanglement diferite. Aceasta înseamnă că gradul de entanglement ar putea depinde de mediul molecular în care se produce anihilarea. Iar mediul molecular diferă de la un țesut la altul. Structura țesuturilor, compoziția biochimică și concentrația de oxigen pot influența procesele de anihilare și, implicit, proprietățile cuantice ale fotonilor.

Aici apare o perspectivă fascinantă: entanglementul ar putea deveni o nouă sursă de informație despre mediul biologic.

Ce am putea afla cu imagistica entanglementului?

Până acum, PET a fost utilizat în principal pentru a investiga distribuția radiofarmaceuticelor și activitatea metabolică a țesuturilor.

Noua metodă adaugă o dimensiune suplimentară: informația despre proprietățile cuantice ale fotonilor. Dacă gradul de entanglement depinde de mediul molecular în care are loc anihilarea, atunci măsurarea lui ar putea oferi informații suplimentare despre caracteristicile țesuturilor.

În perspectivă, acest lucru ar putea conduce la dezvoltarea unor noi biomarkeri moleculari. De exemplu, ar putea deveni posibilă investigarea diferențelor dintre țesuturile sănătoase și cele patologice nu numai prin activitatea metabolică, ci și prin proprietățile cuantice ale fotonilor produși în interiorul lor.

Este important însă să precizăm că studiul actual nu demonstrează încă diferențierea tumorilor prin această metodă. El demonstrează fezabilitatea măsurării și imagisticii entanglementului în organismul uman. Pentru aplicații medicale vor fi necesare noi experimente, statistici mult mai bune și studii comparative între diferite tipuri de țesuturi.

Ce urmează?

Rezultatul este o primă demonstrație, iar drumul către o tehnologie medicală utilizabilă în mod curent este încă lung.

Una dintre principalele probleme este creșterea numărului de evenimente înregistrate. Pentru a determina entanglementul sunt necesare evenimente cu patru interacțiuni detectate, mult mai rare decât evenimentele utilizate în PET convențional.

O perspectivă importantă este dezvoltarea sistemului Total-Body J-PET, care va permite înregistrarea unui număr mult mai mare de evenimente și va îmbunătăți sensibilitatea măsurătorilor.

În paralel, vor fi necesare studii pentru a înțelege mai bine relația dintre gradul de entanglement, structura moleculară și compoziția diferitelor țesuturi.

Dacă aceste relații vor putea fi caracterizate cu precizie, imagistica entanglementului ar putea deveni o metodă complementară tehnicilor PET actuale.

De la lumea cuantică la propriul nostru organism

Ceea ce face acest rezultat atât de special este faptul că un fenomen considerat multă vreme exclusiv un subiect de fizică fundamentală devine acum o posibilă sursă de informație pentru medicină.

Un electron și un pozitron se anihilează. Apar doi fotoni. Aceștia poartă informație despre starea lor cuantică și despre mediul în care au fost produși. Iar noi învățăm să citim această informație.

Nu este încă o nouă metodă de diagnostic clinic, dar este o demonstrație experimentală importantă și o direcție de cercetare cu un potențial considerabil.

Mecanica cuantică continuă să ne surprindă. Iar uneori, pentru a înțelege mai bine corpul uman, trebuie să privim nu numai la particulele care îl traversează, ci și la corelațiile cuantice dintre ele.

Detalii: https://arxiv.org/pdf/2606.29421

Imagine: Prototip de laborator. Scannerul J-PET folosit pentru a descoperi inseparabilitatea cuantică non-maximală (înlănțuirea non-maximală), alături de (de la stânga la dreapta) Deepak Kumar, Sushil Sharma și Pawel Moskal. Credit: Damian Gil and Deepak Kumar

Articol scris de Cătălina Curceanu, director de cercetare în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi Luminiţa Costea, profesor la Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”, Sfântu Gheorghe

Teme articol: stiinta
Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.