Americanca speră într-o evoluție bună a echipei în FIBA Cup

Clubul de baschet feminin Sepsi-SIC venea în vară cu o informație surpriză, spunând că a adus o jucătoare care a evoluat în cel mai prestigios campionat de baschet feminin, cel nord-american – WNBA. Samantha Prahalis a ajuns la Sfântu Gheorghe, iar după câteva luni de ședere pe meleagurile covăsnene ne-a povestit cum i se pare la noi, dar ne-a mărturisit și că îi lipsește mult bucătăria mamei sale.

– Sammy, cum te simți la Sfântu Gheorghe? Cum ți se pare orașul, oamenii de aici?

– Până acum totul a fost bine, toată lumea se poartă foarte frumos cu mine, așadar mă simt bine. E un oraș drăguț și nu am ce să reproșez nimănui. Am fost primită cu multă căldură de cei de aici, oameni obișnuiți și conducerea clubului deopotrivă.

– Ce îți lipsește cel mai mult de acasă?

– Este pentru prima dată când sunt în zona asta a Europei, până acum am jucat numai în Statele Unite ale Americii, și o scurtă vreme în Israel. Așadar este normal să îmi lipsească familia, casa mea, să îi am alături pe cei dragi. Și mâncarea gătită de mama mea. Dar acum ea și sora mea sunt în vizită la Sfântu Gheorghe, așadar e bine.

– Cum ți se pare echipa Sepsi-SIC, atmosfera de la echipă, jocul vostru?

– Începem să ne închegăm, să simțim jocul fiecăreia dintre noi. Poate că merge mai greu, însă trebuie să ne obișnuim una cu cealaltă, să creăm acea chimie care este necesară pentru un joc bun. Dar în orice caz, suntem pe drumul cel bun, și asta cred că se vede.

– Crezi că această lipsă de chimie, cum o numești tu, a fost cauza înfrângerii suferite la Alexandria?

– Da, poate, dar numai într-o mică măsură. Acolo a fost o lipsă de concentrare din partea noastră. Nu ne-a ieșit jocul, iar în baschet dacă pierzi mingi și nu marchezi, nu ai cum să câștigi un meci. Acum ne cunoaștem mai bine, fiind atâta vreme împreună, legăm prietenii, ceea ce este foarte bine. Cred că este un lucru benefic să cunoști oameni din diferite țări, având diferite culturi.

– Ce părere ai despre suporterii Sepsi-SIC?

– Sunt excepționali. La început nu știam la ce să mă aștept, dar m-au surprins într-un mod plăcut încă de la prima partidă. A fost superb să văd sala plină, suporteri gălăgioși care au venit să ne vadă și să ne ajute pentru a obține victorii. Este o atmosferă copleșitoare la fiecare partidă și acest lucru îmi place foarte mult.

– Cum vezi baschetul feminin din România? Venind din WNBA, e ceva diferit…

– Este diferit, într-adevăr, dar cred că nivelul este destul de bun. Eu mă simt bine, și la fiecare partidă încerc să joc deștept, să mă adaptez cât se poate mai bine și să îmi ajut echipa. Cred că acest tip de baschet, cel jucat în România, mi se potrivește.

– Ai vreun ritual înainte de partide, sau un obiect care îți aduce noroc?

– Înainte de fiecare meci ascult muzică și vorbesc cu familia. Ei mă încurajează, mă liniștesc și îmi dau o energie pozitivă care mă ajută pe teren. După ce vorbesc cu ei, știu că totul va fi bine și joc încrezătoare în mine.

– Ce crezi despre evoluția Sepsi-SIC în FIBA Cup? Ce șanse crezi că aveți pentru a depăși faza grupelor?

– Cred că participarea în FIBA Cup este o provocare pentru noi toți. Este important să vedem cam unde stăm, ce valoare avem și care sunt șansele noastre la nivel european. Eu mă bucur că jucăm în această competiție, unde voi întâlni sportive care au evoluat în WNBA, care îmi sunt cunoscute. Va trebui să jucăm bine, să dăm totul din noi, iar dacă vom reuși cred că avem șanse să ajungem în șaisprezecimile competiției europene. Sunt sigură că suporterii vor crea o atmosferă de sărbătoare, iar acest lucru ne va ajuta.