SPORT 14 octombrie 2014

Mădălina Linguraru – campioana CSM are planuri mari

de Székely Emőke | 438 vizualizări

Sezonul competițional de lupte s-a încheiat, iar pentru CSM Sfântu Gheorghe a fost un an excepțional, cu multe medalii și evoluții bune la competițiile internaționale. Una dintre sportivele emblematice ale secției de lupte, Mădălina Linguraru, ne-a vorbit despre cum vede ea acest an, dar și despre planurile mari pe care le are pentru la anul.

linguraru2

– Mădălina, cum a fost pentru tine acest sezon?

– Nu pot spune că sunt nemulțumită, dar mi-aș fi dorit mai mult. Am ieșit campioană națională la tineret și am obținut locul 5 la Campionatele Europene, ceea ce este bine. Mi-aș fi dorit însă o clasare bună la Campionatele Mondiale Universitare, unde am fost învinsă în primul meci de cea care până la urmă a câștigat competiția. Per ansamblu a fost un an bun, dar se putea și mai bine.

– Ești de ceva vreme la Sfântu Gheorghe. Cum ți se pare orașul, clubul?

– Îmi place aici, la club avem toate condițiile necesare pentru a face performanță. Lucrăm mult, dar o facem cu cap, și asta se și vede. Desigur, mereu ne dorim mai mult, acesta e scopul nostru, să ajungem și mai sus, să aducem rezultate și mai bune.

– Cum te înțelegi cu antrenorul Mátéfi Árpád și cu colegele tale de echipă?

– Maestrul Mátéfi este după părerea mea cel mai bun specialist din țară, așadar ce mi-aș putea dori mai mult? Mă ajută foarte mult, atât ca sportiv cât și ca om. Avem o relație foarte bună, și sunt recunoscătoare pentru acest lucru. De asemenea mă înțeleg bine și cu colegele mele, chiar dacă în trecut au mai fost discuții sau certuri, acum totul este bine, suntem și prietene, nu doar colege, ne ajutăm și ne încurajăm reciproc.

– Să ne întoarcem puțin în timp. Spune-ne când te-ai apucat de lupte, și de ce ai ales această disciplină sportivă?

– M-am apucat de lupte la vârsta de 11 ani, la Roman, orașul meu natal. Înainte făceam judo, dar nu prea mi-a plăcut, așadar am trecut la lupte. Am fost mereu mai băiețoasă, mi se potrivește această disciplină. Țin minte că eram vecini cu Anca Petrea, cea care acum este colegă la CSM, ea deja practica luptele și m-am dus cu ea într-o zi la sală, și de atunci tot acolo sunt.

– Ce au spus părinții tăi, nu le-a fost teamă că ai putea să te rănești?

– Tata m-a susținut dintotdeauna, lui i-a plăcut ideea. Mama era mai grijulie, i-a fost teamă să nu pățesc ceva. Acum însă mă încurajează și ea și îmi este alături. Mama este însă mama, și este îngrijorată mai mereu de sănătatea mea. Am avut deja mai multe operații, și îi este teamă să nu pățesc ceva mai grav.

– Îți amintești de primul tău concurs? Cum a fost?

– Da, cum să nu îmi amintesc? Era un concurs la Mangalia, la scurt timp după ce m-am apucat de lupte. Am luat bătaie repede, dar țin minte și al doilea concurs, când eu am fost cea care i-a bătut pe toți.

Ce planuri ai pentru următorul sezon?

– Am suferit o accidentare la genunchi, care necesită operație. Sper însă să îmi revin în cel mai scurt timp și să mă pregătesc pentru următorul sezon competițional. Calendarul nu este definitivat deocamdată, depinde mult de datele la care vor avea loc competițiile. Îmi doresc să devin campioană națională la seniori, să am o clasare bună la Campionatele Europene și îmi doresc mult o medalie la Campionatele Mondiale Universitare. Sper din tot sufletul să mă recuperez repede și să am un sezon bun la anul.

Distribuie articolul:  
|

SPORT

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.