Concursurile extreme l-au propulsat pe triatlonistul covăsnean Deák Zsombor printre cei mai buni din lume

Drumul către înalta performanță înseamnă 1% talent și 99% muncă – spune triatlonistul Deák Zsombor, care a povestit despre experiența ultimului an și jumătate, timp în care a trăit în Australia și a participat la mai multe concursuri Half Ironman (1,9 km înot, 90 km ciclism, 21 km alergare). Ajuns acasă, el spune că va încerca să obțină rezultate notabile la nivel mondial de aici. E drept, parțial de aici, întrucât clima nu permite antrenamente pe tot parcursul anului.

Un copil care nu stă locului

Zsombor face sport de când se știe. În copilărie i s-a părut interesant să alerge 50-100 de ture în jurul blocului, a făcut și handbal, și fotbal, dar în cele din urmă și-a găsit drumul în triatlon. După gimnaziu a ajuns la cea mai bună școală sportivă din Ungaria, unde s-a împrietenit cu triatlonul, a participat la câteva concursuri în țara vecină, și și-a dat seama că acesta este drumul lui. După liceu s-a întors în țară, a urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport de la Cluj Napoca și și-a continuat cariera de triatlonist. A participat la multe concursuri, a devenit unul dintre cei mai buni în domeniu, însă nu s-a oprit. Spune că avea în vedere de mai mulți ani că trebuie să facă un pas mare în carieră, așa că într-o bună zi a plecat.

Australia – exact ca la noi, doar că invers

Având rude în Australia, Zsombor a plecat în iarna anului 2012 acolo. A mers cu viză de studii, a ajuns la Sidney, a învățat, a lucrat și s-a antrenat intens. „Australia este o țară extraordinară. Obișnuiesc să spun că este exact ca și la noi, numai că totul e invers. Nu doar emisfera, clima și condusul pe dreapta, ci toate aspectele. La început nu mi-a fost ușor, și m-am concentrat exclusiv pe sport. Primul concurs a avut loc la doar câteva săptămâni de la sosirea mea în Australia. Mi-am propus să încerc, să văd cam unde mă aflu. A fost un concurs la care distanțele au fost de 2 km înot, 120 km ciclism și 21 km alergare. Înotul e numărul meu cel mai slab în triatlon, dar la această competiție am mers destul de bine, după această probă eram undeva la jumătatea clasamentului. A urmat ciclismul, care nu a fost o probă fără probleme. Chiar înaintea mea a avut loc un accident, iar arbitrii de cursă au mers la fața locului să vadă ce s-a întâmplat, iar eu, împreună cu alți câțiva atleți am mers într-o direcție greșită. Ne-am dat seama după câțiva kilometri că nu suntem pe traseu. Eu eram deja cu moralul la pământ, dar am zis că voi continua. M-am întors pe traseu și mi-am dat seama că sunt undeva printre primii 40 de concurenți, și știam că urmează alergarea, proba mea forte la acea vreme. Am început alergarea pe locul 30 și am trecut linia de sosire al nouălea. Eram fericit că am terminat printre primii 10 sportivi, și am rămas surprins să văd că am avut cel mai bun timp de alergare din tot concursul. Acela a fost punctul în care cei de acolo m-au remarcat și mi-au reținut numele” – povestește Zsombor.

A urmat Asia

După ce a trecut cu brio de acest prim concurs, Zsombor a ales să participe la diferite competiții mondiale, Cupe Mondiale pe distanțe de Half Ironman. Asta după ce aproape un an nu a făcut altceva decât să se antreneze. Spune că a ales Asia pentru a-și împinge limitele la extrem, pentru că în țări ca Malaezia, Taiwan sau Filipine condițiile sunt extreme. „M-au atras mereu condițiile extreme, iar în Asia ai parte de așa ceva. Chiar dacă stai doar câteva minute afară în Singapore sau Filipine, transpiri instantaneu, fără să faci nimic. Plus de asta concursurile de acolo sunt grele din cauza terenului unde se desfășoară. La cele cu 90 de km de ciclism te duc pe munți, pedalezi în junglă, trebuie să ai grijă să nu calci vreo maimuță. Când plouă, plouă torențial, dar și atunci căldura este insuportabilă. Dar la aceste concursuri mondiale participă cei mai buni sportivi, iar noi, profesioniștii avem parte de primire călduroasă, organizatorii fac totul ca să nu ne lipsească nimic” – spune Zsombor. Despre primul concurs asiatic, care a avut loc în Malaezia, spune că a fost o întrecere ciudată în sensul în care era printre mai mulți câștigători de Cupă Mondială. „Erau cei mai buni sportivi din lume, iar eu continuam să mă gândesc, oare ce caut aici printre acești oameni. Eram la masa profesioniștilor, iar în jurul nostru erau amatorii care ne întrebau diferite lucruri, ne cereau autografe, ceea ce a fost o situație ciudată pentru mine” – spune. Concursul în sine i-a adus de asemenea surprize, proba de ciclism s-a desfășurat pe un teren cu multe urcușuri și coborâșuri, iar sportivii au trecut și prin două sate extrem de sărace, unde oamenii s-au adunat pe ulițe și i-au încurajat „ca la Turul Franţei”. Zsombor a terminat proba de ciclism pe locul 4, apoi a urmat alergarea. După 10 km însă a început să se simtă rău, a pierdut câteva poziții, dar în ultimul kilometru a reușit un sprint bun, și astfel a terminat pe locul 4. „Veneam practic de nicăieri, era primul meu concurs la profesioniști, așadar a fost bun. A urmat Cupa Mondială din Taiwan, unde proba de înot a fost amânată din cauza valurilor mari. A trebuit să alergăm 6 km în locul acestei probe, era prima mea Cupă Mondială, pe care am terminat-o tot pe locul 4, am fost învins de un multiplu campion olimpic, un sportiv din Japonia. Mi-a părut rău că nu am terminat în primii 3, dar cum la Cupa Mondială primii 5 urcă pe podium, a fost bine” – povestește Zsombor.

Din ce în ce mai multe concursuri și în România

Deák Zsombor a vorbit și despre situația triatlonului în România. „Văd schimbări în bine, asta e cert. Se organizează din ce în ce mai multe concursuri, iar Federația Română de Triatlon investește în juniori. Ăsta e un lucru foarte bun. Dacă în urmă cu câțiva ani erau două-trei concursuri pe întreaga durată a sezonului, acum trebuie să alegi la care concurs mergi și la care nu, pentru că sunt weekenduri în care se suprapun mai multe competiții. În triatlon lucrul cel mai frumos este acela că oricine poate concura în aceeași zi, pe același traseu cu profesioniștii. Este un sport de masă, care are mulți adepți, și pentru că nu sunt mulți bani în acest sport, toată lumea concurează împreună, e un lucru extraordinar” – spune Zsombor. Acesta a vorbit și despre problema dopajului, fiind vorba de distanțe foarte mari, așadar și de un efort foarte mare. „Există și în triatlon controale anti dopping, oricând poți fi chemat la un astfel de control, dar eu cred că prin muncă, prin foarte multe antrenamente poți duce aceste concursuri la bun sfârșit și fără asemenea substanțe, și chiar să fii cel mai bun din lume fără să folosești substanțe interzise” – este de părere sportivul.

Drumul continuă (și) de acasă

În ceea ce privește viitorul, Zsombor spune că și-ar dori să își construiască viitorul și de acasă. „Un prieten foarte bun mi-a spus că ar fi bine să fac ceea ce vreau să fac de acasă. Planuri sunt, idei sunt, vom vedea ce se va concretiza. În orice caz, vreau să continui concursurile din Asia, acestea mi se potrivesc. Urmează o perioadă de pregătire, vreau să trec la distanță lungă, Ironman (3,8 km înot, 180 km ciclism, 42,2 km alergare). Planul pe termen lung este să câștig o Cupă Mondială” – spune Zsombor. Dat fiind faptul că la Ironman sportivii cu cele mai bune rezultate au între 35-40 de ani, iar Deák Zsombor are acum doar 25 de ani, mai are timp să lucreze la îndeplinirea acestui vis.