Există seri care schimbă ritmul unui oraș. Seri în care părinții își țin palmele transpirate de emoții pe telefon încercând să prindă un cadru cu copilul lor, dar uită să apese pe „rec”, pentru că privirea le fuge spre scenă, acolo unde un copil care ieri abia lega șireturile azi ține un pas de dans de parcă ar spune lumii, în sfârșit, cine este. Serbarea de Crăciun organizată de Palatul Copiilor și Love To Dance este una dintre aceste seri, nu pentru că e mare, ci pentru că e adevărată. Pe 19 decembrie, ora 19:00, la Sala Szabó Kati, 400 de copii vin cu emoția lor la vedere. Nu există bilet în bani, ci în gest. Cei care vor să vină trebuie să aducă un pachet de alimente neperisabile, în valoare de 20-30 de lei, pentru o familie care nu va avea altfel Crăciunul pe care și-l dorește. Atât. Simplu, drept și omenesc.

În ultimii ani, evenimentul a încercat să încapă într-o sală care i-a devenit prea mică. La un moment dat, se stătea și afară, se privea prin geam, se ascultau aplauzele fără să vezi scena. Sunt detalii din care înțelegi cât poate crește un lucru atunci când nu e făcut „ca să fie”, ci ca să nască bucurie.

Așa a venit și decizia mutării la Sala Szabó Kati. Aici încap toți: copii, părinți, emoții, fapte bune.

„De câțiva ani suntem foarte mulți în sala de la Mikó, acolo unde am ținut în ultima perioadă. Deja devenise atât de aglomerat, încât ne spunea lumea că trebuie să ținem altundeva. (...) Aveam peste 700 de persoane în sală. Încă de anul trecut am decis că trebuie să ținem altundeva și atunci m-am gândit la Sala Szabó Kati. Va fi ceva nou și pentru noi și trebuie să ne pregătim foarte bine cu sonorizarea. Necesită un pic mai mult efort, dar cel mai important este să avem loc să poată intra toți spectatorii”, ne-a spus profesoara de dans Molnár Enikő.

438 de copii înscriși anul acesta la cercul de dans

Anul acesta s-au înscris 438 de copii la cercul de dans. O cifră care nu stă frumos într-un tabel, ci se aude în pași mici prin coridoare, în sticle de apă uitate pe saltea, în șireturi desfăcute, în povești de acasă: „mami, azi am învățat ceva nou”.

„Suntem bucuroși că an de an avem mai mulți participanți, mai mulți copii care vor să învețe dans de la noi. Deci, după calculele noastre, cam 400 de copii vor dansa, plus o să avem și invitați speciali de la Târgu Secuiesc, de unde mai vin încă 20 de copii”, a adăugat ea.

Împreună, vor face un oraș să bată din palme.

Printre ritmurile obișnuite de street dance și hip-hop apare anul acesta ceva neașteptat. Spectatorii vor vedea și două dansuri de societate, pregătite de elevi din clasele XI–XII din Târgu Secuiesc, cărora Eni le-a predat dans pentru Maturandum.

„Va fi ceva total diferit de ce a fost până acum”, spune ea.

Când spectatorii devin colindători tăcuți pentru 200 de familii

Serbarea nu se termină în seara de 19 decembrie. Nu se închide odată cu luminile. Continuă în cutii, în mașini încărcate, în drumuri pe ulițe unde nu ajunge muzică de Crăciun și nici cozile de la supermarket.

„Cred că  vor fi între 1.500 și 2.000 de spectatori la evenimentul acesta și dacă reușim să strângem multe pachete, atunci vom putea ajunge la peste 200 de familii împreună cu Asociația LAB Életmentő Kupakok. Suntem mai mulți voluntari care vom merge la cât mai multe familii înainte de Crăciun. De multe ori nu reușim să ducem, așa că mai facem o tură între Crăciun și Revelion. Uneori mergem și în ianuarie. E bine să mergi uneori după Crăciun, pentru că atunci nu mai există nimic la nimeni. De sărbători mai primesc familiile sărace de ici, de colo, dar după Crăciun, nu mai au nimic care să-i bucure. Am observat în ultimii ani că familiile se bucură poate și mai tare dacă mergem după ce trec sărbătorile și când frigiderul e gol”, a explicat profesoara de dans.

Anul trecut au strâns cinci dube de pachete. Anul acesta, se speră la și mai mult.

De ce nu se pierde această tradiție? Pentru că e un far

„Crăciunul nu e complet fără această serbare…”, mai spune Enikő. Și nu e o metaforă. Pentru copiii care dansează pentru prima dată, pentru cei avansați, pentru cei care visează să ajungă pe scene mari, această seară este reperul lor.

Și pentru părinți e un moment de adevăr. Aici văd munca din spatele ușilor închise ale sălii de repetiții, transformarea firească a copiilor.

„Lucrăm foarte mult… Dar an de an sunt foarte fericită pentru că iese foarte bine și după ce trece evenimentul uit munca pe care am depus-o”, mai  spune organizatoarea.

Nu toate comunitățile au norocul unei tradiții care crește odată cu generațiile. Sfântu Gheorghe are, încă de la prima ediție, din 2013. Are un eveniment care adună sute de copii, mii de oameni și sute de pachete care merg către cei care au nevoie. Are o profesoară pentru care fiecare ediție e un început, nu un obicei.

Iar pe 19 decembrie, orașul va respira din nou la unison. Va dansa prin copiii săi și va trimite mai departe, în case unde lumina e mai slabă, un pic din căldura asta.

Crăciunul nu se vestește doar prin colinde. Uneori se vestește cu pași de dans și cu o sacoșă de alimente dusă discret la o ușă.