SPORT 6 februarie 2018

Analiză a jucătorilor de la Sepsi OSK în partida cu Poli Timișoara

de Covasna Media | 567 vizualizări

Victoria din etapa a 23-a a Ligii I la fotbal, 1-0 cu ACS Poli Timișoara, a generat un entuziasm normal, dar care însă trebuie ponderat pentru că urmează meciuri foarte grele, iar evitarea retrogradării va însemna o luptă la baionetă, până la finalul campionatului.

De aceea ne-am permis să realizăm o analiză compartimentală a echipei, subliniind prestația anumitor jucători. Precizăm că analiza care va urma este un act de creație jurnalistică, fără pretenția de a fi specialiști licențiați în fotbal.

Portarul Rîmniceanu a comunicat bine cu fundașii însă s-a remarcat la modul negativ prin câteva ieșiri inoportune pe centrări, care au dat senzația de nesiguranță. El a ratat boxarea unui balon în careul mic, a apreciat greșit câteva traiectorii aeriene, dar, una peste alta, dacă nu a primit gol nu i se poate imputa nimic. Faza din prima repriză în care a acordat corner la o pasă banală înapoi se poate întâmpla oricui. Marele merit al lui Rîmniceanu este că a acceptat o scădere a nivelului, venind de la campioana en-titre, dar acest lucru nu l-a împiedicat să-și facă datoria. Rămâne și degajarea lungă, foarte precisă, din care a ieșit golul lui Hadnagy. Dacă am fi judecat în terminologie de hochei pe gheață, Rîmniceanu ar fi fost creditat cu un punct la unicul gol al meciului.

Apărarea s-a comportat foarte bine, de la un flanc la celălalt. Pe dreapta, Dalmau a început un pic ezitant, însă cooperarea cu Viera și cu Olivera i-a dat încredere, iar apoi a găsit trasee interesante. A obținut mai multe faulturi după recuperări în propria jumătate de teren, fapt care îl face foarte util într-o zonă de luptă din suprafața de joc. Viera a demonstrat că merită banderola de căpitan. Foarte sigur în intervențiile aeriene, un veritabil stâlp al apărării, a acoperit cu plasament și experiență unele mici carențe la Dalmau sau Rîmniceanu. Cooperarea cu Obsivac, în ax, s-a dovedit excelentă. Desigur că și croatul Obsivac, elegant în preluări, în pasarea mingii și în fazele defensive, a fost un punct bonus pentru evoluția fundașilor centrali. Ambii sunt jucători valoroși, iar combinația lor din repriza secundă putea aduce chiar golul care ar fi deschis tabela. Daisuke Sato a arat banda stângă, filipinezul fiind foarte agil. A avut un adversar greu de ținut, pe Ciucur, însă s-a descurcat foarte bine, iar cooperarea cu coechipierii din imediata vecinătate a fost un atu al echipei.

La mijloc am avut jucători muncitori, fără excepție.  Ghinga și Fülöp, singurii mohicani din vechea formulă de echipă, au alergat mult, fiecare dovedindu-și utilitatea și, în acest fel, verificând priceperea antrenorului Eugen Neagoe de a fi ales ce era mai bun din lotul cu care a început. Alex Gorrin s-a dovedit un foarte bun recuperator, mobil, mereu la susținere și în apropierea luptei pentru balon. Are perspective frumoase în cadrul acestei formule de echipă. Filipe Oliveira a fost cireașa de pe tort. Jucător pentru care balonul nu are secrete, s-a dovedit un fin dribleur și pasator. Centrările sale din dreapta au creat permanent pericol, însăși prezența sa în teren fiind percepută, de adversari, precum o iminentă amenințare. În cazul în care va confirma, portughezul are șanse să fie cotat drept unul dintre cei mai buni jucători din România. Yasin Hamed a avut un joc pe măsură, tupeul său, în sens pozitiv, fiind apreciat de către public. La doar 18 ani, Hamed promite mult, integrarea sa în noul sistem de joc nefiind o problemă.  

Benjamin Kuku a presat permanent apărarea adversă, fiind un ghimpe în coasta timișorenilor. Mobilitatea sa ieșită din comun l-au impus ca unul dintre jucătorii cei mai buni de pe teren, prestația fiindu-i încununată cu pasa decisivă la gol. Are un joc aerian excepțional, iar condiția fizică este un alt atu.

Hadnagy Attila a modificat matricea tactică prin intrarea sa în teren, în locul lui Gorrin. A completat eforturile lui Kuku, prin viteza și remarcabila sa capacitate de demarcare. A înscris un gol superb, voleu din întoarcere, fără preluare, execuție care nu este la îndemâna oricui.

Patrick Petre a intrat în teren motivat de noul statut, cel în care este rezervă, concurența pe posturi fiind acerbă. A jucat bine, a alergat, a pasat și, parcă, a fost un alt Patrick Petre față de prima parte a competiției.

Dima a jucat prea puțin pentru a-i fi catalogată prestația.

Publicul spectator, parte integrantă a echipei, a fost al doisprezecelea jucător. Comportament constant, excepțional. Cântecele galeriei au fost imboldul necesar pentru un meci de mare angajament, iar victoria li se datorează în egală măsură.

Adversara noastră din etapa viitoare, Universitatea Craiova, a remizat pe terenul celor de la Dinamo București, scor 2-2. Oltenii au condus cu 1-0 și 2-1, dar au fost egalați de fiecare dată.

Cristian Frisk

Distribuie articolul:  
|

SPORT

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.