Copiii cu două zile de naștere au fost sărbătoriți în județul Covasna

Fie că deja se bucură de șansa de a fi părinții unor copii de excepție, fie că sunt pe lista de așteptare, zeci de cupluri din județ și din alte colțuri ale țării s-au reunit duminică, 26 mai, la tabăra Benedek Mező de lângă Sfântu Gheorghe. Astfel, pentru al 14-lea an la rând, Serbarea Copiilor Adoptați, organizată de Asociația covăsneană Pro Adopt și Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna, este un prilej de sărbătoare pentru cei ce au înfruntat prejudecățile.

Sunt momente în care fericirea parcă e mai profundă, mai adevărată atunci când e răsărită din durere, suferință și multă așteptare. Acel zâmbet sincer ivit după o criză de plâns, curcubeul de după ploaie... Și exemplele pot continua. Contrastul acesta de sentimente ne-a însoțit pe tot parcursul zilei de duminică, 26 mai, zi în care a avut loc cea de-a 14-a ediție a Sărbătorii Copiilor Adoptați.

Privită prin ochii cuiva care nu ar ști ce se află de fapt în spatele ei, această imagine pe care am zărit-o odată ce am ajuns la tabără, nu i s-ar fi părut deloc neobișnuită: baloane colorate, familii cu micuții lor, muzică, discuții, distracție și entuziasm. Cu toate acestea, mesajul pe care și-au dorit să-l transmită acești oameni este mult mai profund decât atât și anume că este cât se poate de firesc să crești un copil căruia nu i-ai dat viață.

Toți participanții care s-au adunat duminică la tabăra Benedek Mező sunt o mare familie, a spus în discursul său adresat oaspeților, președintele Asociației Pro Adopt, preotul Kovács István, pentru că aceștia sau urmează, sau deja au trecut prin experiențe similare.

„Dragi părinți, dragi copii, dragi familii adoptatoare, ce bine că strălucește soarele astăzi. Ar fi și nedrept ca să fie o zi posomorâtă când se întâmplă un lucru atât de frumos. Asta ne caracterizează, cred eu,  soarele, cerul albastru, optimismul, fericirea că iubirea ne-a ajutat să trecem peste obstacolele  biologice și să demonstrăm că normalitatea întotdeauna depinde nu de stadiul nostru biologic, ci de spiritualitatea noastră, de sufletul nostru, de iubirea noastră. (...) Acesta este menirea acestor întâlniri, să petrecem o zi frumoasă, să ne întărim spiritual și pe deasupra să transmitem și un mesaj către restul societății, către cei care caută și încă nu știu că este o posibilitate, încă nu știu că nimic nu e imposibil când faci lucrurile cu iubire, cu dragoste”, a spus președintele Asociației Pro Adopt, tatăl a doi copii adoptați, Kovács István.

Adopția, în creștere în județul Covasna

Prezentă la eveniment, directoarea DGASPC Covasna, Vass Mária, cu multă bucurie a ținut să îi anunțe pe cei prezenți că adopțiile în județul Covasna sunt în continuă creștere și că, de la an la an, tot mai multe familii decid să adopte un copil. În primele cinci luni ale anului 2019 au fost emise 10 atestate, mai multe comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Astfel, în 2018 au fost emise 18 atestate, iar reprezentanții instituției speră că anul acesta cifra va fi depășită.

S-ar putea că o familie va putea lua naștere chiar la acea întâlnire de duminică, pentru că printre micuții aflați acolo, se găsesc și unii care încă nu au fost adoptați, ci sunt în faza de potrivire practică cu cei care le-ar putea deveni părinți.

Pe lângă aceasta, vestea bună este că deschiderea părinților față de copiii mai mari a devenit mai evidentă, ceea ce e o bucurie foarte mare, spune Vass Mária. Un exemplu frumos în acest sens este o familie care a venit din Dâmbovița. Acest cuplu a adoptat un copil de 14 ani, ne-a spus directoarea DGASPC.

„Au venit și părinți care au atestat, dar încă nu au primit copil în adopție. Importanța zilei de astăzi reiese din faptul că aceste familii se întâlnesc, se cunosc, se ajută reciproc și discută problemele care apar. Sperăm ca în viitor Asociația Pro Adopt să aibă un rol mai mare în organizarea unor grupuri de suport ca să poată sprijini aceste familii care chiar fac tot posibilul ca să fie părinți tot mai buni și o familie cât mai adevărată. Eu îi apreciez foarte mult pe acești oameni care poate unii ar fi putut să aleagă o viață fără griji, dar totuși decid să devină părinți și să treacă de acele obstacole care se ivesc pe parcurs”, a mai adăugat Vass Mária.

Aceasta ne-a mai spus că poză de grup este cel mai așteptat moment al zilei, dar și momentul în care zeci de baloane sunt lansate în aer. După ce au zâmbit cu toții pentru tradiționala poză în care apar toți participanții, aceștia s-au împrăștiat instantaneu. Fie că s-au pus pe pături să asculte povești, fie s-au pictat pe față sau au modelat, toți copiii radiau de fericire, sub privirile odată triste ale părinților, care acum radiau și ele.  

„Ne-am dorit doar un copil al nostru și să simțim că e al nostru”

În  timp ce micuțul ei se juca cu tata și bunicii, una dintre mămici ne-a împărtășit câteva frânturi din povestea lor. Prima oară când au participat la Serbarea Copiilor Adoptați, nimeni nu le spunea încă „mama” și „tata”. Atunci au admirat fiecare cuplu și copil și găseau o asemănare inexplicabilă între ei, sentiment pe care, de altfel, l-am avut și noi încă din primele minute petrecute acolo.

De aproape trei ani și jumătate, ea și familia ei se bucură de un băiețel minunat, iar ziua lui de naștere o sărbătoresc de două ori pe an – în ziua în care a venit pe lume și în ziua în care a venit pentru prima oară în casa lor.

David are acum cinci ani și jumătate. Nu ni l-am fi putut imagina altundeva decât în sânul acelei familii, care acum îl sorbea din priviri. După aproape zece ani de luptă cu infertilitatea, decizia de a adopta a fost soluția cea mai bună, spune femeia. Întrebată de dificultățile prin care a trecut după ce au luat această decizie, ne-a spus cu multă încredere că nu a avut parte de niciun fel de greutăți.

„Greutățile au fost vizavi de infertilitate, de tratamente, de ani pierduți, dar vizavi de adopție – nu. Când l-am adus acasă avea un an și nouă luni. Am avut așteptări rezonabile, nu am avut cerințe foarte mari de la bun început și pretenții exagerate. Ne-am dorit doar un copil al nostru și să simțim că e al nostru. La șapte luni după atestare deja am intrat în potrivire, deci nu am așteptat ani de zile. Noi făcând tot timpul comparație cu perioada de infertilitate și tratamente, ni s-a părut foarte ușor. Adică din momentul în care noi ne-am pregătit psihic și am depus documentația pentru adopție, practic oarecum am rămas eu însărcinată și am purtat acea sarcină și apoi l-am cunoscut pe David, deci totul a fost foarte normal. Cu siguranță e un destin pentru fiecare. Totul se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple, nu neapărat cum vrem noi”, ne-a spus Anca Todor, din Întorsura Buzăului.

Ea spune că dragostea unui copil adoptat nu diferă cu nimic de dragostea celui biologic și că odată ce părinții își asumă această responsabilitate, trebuie să îl accepte cu bune și cu rele.

„Nu faptul că tu l-ai purtat în pântec te face mai părinte decât faptul că l-ai adoptat. Din contră, în adopție se regăsește cred că cea mai mare iubire din lumea asta pentru că adopți de bună voie știind că nu face parte din corpul tău, dar îl iei în brațe și în sufletul tău ca pe o bucățică din tine. Un părinte trebuie să ia copilul și cu bune, dar și cu traumele lui, cu depresiile, cu mofturile lui. Eu consider că nici părinții adoptivi nu sunt perfecți și atunci de ce să căutăm perfecțiunea într-un copil adoptat? Un copil nu va fi vindecat niciodată sută la sută de trauma asta de abandon, însă aceste lucruri se pot depăși și se pot ține în frâu, efectiv fiind acolo tot timpul, nu doar când face ceva bine și când tu ești foarte mândru de el, ci și când face ceva ce nu îți place”, ne-a spus mama lui David.

Fiecare copil trebuie să-și cunoască povestea

În ceea ce privește dezvăluirea adopției, Anca spune că este un lucru nu doar inevitabil, ci și absolut necesar. Deși fiecare părinte se bucură de prezența copilului, fiecare are dreptul să-și cunoască identitatea, spune ea.

„Nu l-am pus pe David într-un bol de sticlă. l-am explicat care e povestea și cum eram noi înainte să fie el în casa noastră și așa suntem împreună. Ascunzând identitatea și trecutul, nu faci decât să îi alimentezi și mai mult curiozitatea și să-i stârnești alte reacții”, a mai adăugat Anca Todor.

Ea ne-a mai spus că deși legea adopției a fost simplificată și vine acum în întâmpinarea celor care vor să adopte, procedurile nu au fost simplificate și în beneficiul copiilor. Este nevoie de o regândire a legii astfel încât să fie scurtată acea perioadă în care copiii sunt declarați adoptabili. În momentul de față, se pierde foarte mult timp în birocrație, proceduri și termene, iar în acest timp copilul abandonat se putea bucura de o familie iubitoare.

Deși ne-ar fi fost suficientă povestea familiei Todor pentru a putea rezona cu greutățile prin care au trecut ei până au ajuns să își îmbrățișeze copilul, am discutat și cu alte cupluri ale căror povești par rupte mai degrabă dintr-un film.

Poate cei mai tineri dintre cei prezenți, un cuplu din Sfântu Gheorghe, ne-a spus că nu vor să aștepte ani de zile și că după trei sarcini pierdute, au decis că adopte. Ei dețin atestat de peste un an de zile și sunt pregătiți să facă acest pas, iar de pe o zi pe alta speră că vor primi acel telefon mult așteptat prin care li se va spune că vor deveni părinți.

Alt cuplu ne-a împărtășit că după câteva sarcini pierdute și ani de zile de tratamente în străinătate, nu mai aveau nicio speranță. În cele din urmă, ei au decis să ofere toată dragostea unei fetițe pe care au și adoptat-o, iar peste câteva luni, au devenit părinți biologici pentru o altă fetiță. Povestea uimitoare a acestei familii o vom dezvolta într-una dintre edițiile următoare ale ziarului OBSERVATORUL DE COVASNA.

Astfel, lecția zilei de duminică a fost învățată, ea sună în felul următor: poate că nimeni nu poate schimba lumea adoptând un copil, însă pentru un copil, acest lucru îi va schimba cu siguranță întreaga lume. Așadar, adopția înseamnă că un copil crește în inima mamei, nu și în pântecul ei. Poate nu va avea zâmbetul sau ochii părintelui care l-a crescut, dar sufletul lor va avea similitudini pe care nimeni nu le va putea pune la îndoială.