I.P.J Covasna derulează în acest an un Program de prevenire a victimizării minorilor, una din componentele acestuia fiind modulul de prevenire a agresiunilor sexuale împotriva minorilor. Implementarea obiectivelor acestui modul constă și în derularea unor activități informativ – educative destinate acestui grup țintă.             

Violența sexuală este un fenomen social extrem de grav, cu consecințe de lungă durată pentru victime. Elementul de bază care caracterizează toate formele de violență sexuală este absența consimțământului. Orice formă de constrângere, de incapacitare ori înșelăciune în privința unui comportament ori act sexual are aceleași efectele ca și violența sexuală.

Unele forme de agresiune sexuală sunt mai clare, mai explicite, implică violență fizică și au ca autori persoane necunoscute, în timp ce alte forme de violență sexuală sunt mai subtile, mai greu de detectat și implică agresori din apropierea victimei (membri ai familiei, prieteni, profesori, persoane cu statut și credibilitate în cadrul comunității).

Abuzul sexual îndreptat împotriva unui copil presupune implicarea copilului imatur/dependent sau a unui adolescent, de către adult, în activităţi sexuale pe care nu este în măsură să le înţeleagă și la care nu poate să consimtă în cunoştinţă de cauză sau în acţiuni care încalcă normele tradiţionale ale vieţii de familie.

Condiţii de risc pentru victimizarea sexuală a copiilor:

·                     Lipsa de supraveghere, care poate îmbrăca multiple forme. Lipsa de supraveghere a anturajului copiilor, a locurilor de joacă, a timpului petrecut în afara locuinţei reprezintă factori de risc. Aceștia facilitează producerea abuzului sau a angrenării minorilor în relaţii sexuale premature, dar și a agresării acestora de către alte persoane;

·                     Neglijarea nevoilor copilului: lipsa de atenţie sau de interes faţă de nevoile copilului aflat în dezvoltare (nevoi afective, nevoi materiale, nevoi de relaţionare etc.), astfel încât copiii se simt nedoriţi sau ignoraţi;

·                     Lipsa de control asupra situaţiei şcolare a copiilor, în ceea ce priveşte frecventarea cursurilor şi interesul pentru studiu arătat de aceștia;

·                     Rigiditatea regulilor de convieţuire şi lipsa de comunicare în familie.

·                     Lipsa de comunicare adecvată şi încercarea de impunere prin forţă a standardelor familiei cu privire la prietenii aleşi de copii, mai ales în cazurile adolescenţilor tentați de începerea vieții sexuale (situaţie întâlnită mai frecvent în cazul fetelor);

·                     Modele de comportament disfuncţionale percepute în familie: lipsa interesului pentru studii, lipsa ocupației, rezolvarea conflictuală a diferențelor, antecedente penale ale membrilor familiei, consum frecvent de alcool al unora dintre membrii familiei;

·                     Libertatea exagerată acordată copiilor de a frecventa locuri nepotrivite pentru vârsta lor, ceea ce măreşte riscul agresiunii sexuale asupra acestora;

·                     Ignorarea riscului lipsei de supraveghere a minorului atunci când acesta se află în compania unor rude. Este cazul, îndeosebi, al fetițelor care sunt lăsate să doarmă în același pat cu rude de sex masculin (unchi, bunici, veri, concubin al mamei sau chiar rude de gradul 1- tată sau frate).

Literatura de specialitate a reliefat o serie de indicatori comportamentali care pot sugera existența unui abuz sexual asupra minorilor:

·                     Modificări bruşte de dispoziţie;

·                     Schimbări în obiceiurile alimentare;

·                     Lipsa de încredere în adulţi cunoscuţi sau teama marcantă faţă de bărbaţi;

·                     Contestarea autorității sau agitaţie (comportament agitat), capacitate de concentrare scăzută;

·                     Tulburări de somn, teama de a adormi, coşmaruri;

·                     Izolare socială;

·                     Fete care îşi asumă rolul mamei în familie;

·                     Dificultate în relaționarea cu colegii şi incapacitatea de a-şi face prieteni;

·                     Capacitate scăzută de concentrare, dificultăţi de învăţare sau scăderea bruscă a performanţei şcolare. Unii copii abuzaţi pot identifica şcoala cu locul în care se simt în siguranţă, sosind devreme şi frecventând şcoala chiar şi atunci când sunt bolnavi, evitând astfel să se afle în mediul ostil/traumatizant de acasă;

·                     Tendinţa accentuată de respingere a activităţilor care presupun expunere fizică, schimbarea hainelor (educație fizică, înot, duş, etc.);

·                     Evitarea cu temere a examinărilor medicale şcolare;

·                     Comportament antisocial sau delincvenţă;

·                     Precocitate sexuală;

·                     Tentativă de suicid sau automutilare;

·                     Dependenţa de alcool sau droguri.

Diferite studii efectuate pe plan internațional au concluzionat că minorii care sunt victime ale unui atac sexual manifestă o perioadă îndelungată simptome ale stresului posttraumatic, dar sunt și implicați, în urma abuzului, în acţiuni delincvente sau consum de substanțe nocive.

Protejați copilul de potențialele cazuri de violență sexuală! Este necesar ca familiile și comunitățile să fie mereu informate, vigilente și dispuse să raporteze orice suspiciune sau situație de abuz asupra minorilor în vederea identificării de soluții optime pentru minimizarea efectelor traumei asupra victimelor, precum și pentru depistarea și tragerea la răspundere a celor responsabili pentru generarea abuzului.

În caz de nevoie sau dacă aţi asistat ori aveţi cunoştinţă despre comiterea vreunei astfel de fapte, apelaţi la cel mai apropiat poliţist, ori sunaţi la 112 - Apelul Unic de Urgenţă!

Sursa: COMPARTIMENTUL RELAȚII PUBLICE AL IPJ COVASNA