ACTUALITATE Acum 11 ore, 40 minute

Izsák Arnold – un tânăr care are curajul de a spune „Am nevoie de ajutor”

de Covasna Media | 1703 vizualizări

Izsák Arnold a fost în atenția noastră în ultimii ani. A creat proiecte prin Asociația Izsák Művek, a susținut cauze sociale, s-a implicat activ în comunitate și a pășit chiar și în zona politică, din dorința de a produce schimbare. A fost un tânăr admirat, activ, cu inițiativă, prezent în spațiul public. Însă, dincolo de aparențe, viața lui a luat o direcție grea. A căzut pradă unui viciu periculos, iar apoi s-a confruntat cu probleme grave de sănătate fizică și psihică. A pierdut echilibrul, a pierdut siguranța, dar nu a pierdut speranța. Astăzi, Arnold nu cere atenție, ci ajutor. Vrea să urmeze un tratament complex, să se vindece, să se întoarcă la o viață normală și să poată ajuta, din nou, alți oameni aflați în dificultate. Am decis să îi publicăm povestea exact așa cum ne-a fost trimisă, pentru că este sinceră, tulburătoare și profund umană. O facem cu credința că transparența poate inspira încredere și că, atunci când un om are curajul să spună adevărul despre suferința lui, merită să fie auzit. Izsák Arnold cere o șansă. Dacă putem, haideți să i-o oferim.

Mă numesc Izsák Arnold, și îmi este greu să scriu aceste rânduri. Îmi este rușine și, în același timp, îmi este teamă. Rușine că eu, care am ajutat mereu pe alții prin voluntariat și prin Asociația Izsák Művek, sunt nevoit acum să cer ajutor pentru mine. Teamă că expunerea vulnerabilităților mele ar putea fi folosită împotriva mea. Dar am înțeles că, uneori, singura cale de a merge mai departe este să ceri sprijin.

Am decis să povestesc public despre experiența mea. Pentru că adevărul, oricât de greu ar fi, poate să schimbe destine. Inclusiv pe al meu.

Copilărie și începuturi

Despre copilărie nu vreau să vorbesc prea mult. Pot să spun doar că am fost un elev bunicel, implicat în tot ce însemna viața școlii: am cântat în cor, am participat la concursuri, am început să fac voluntariat de la 13 ani și am muncit în vacanțele de vară. În 2017, fiind elev în clasa a XII-a, am înființat Asociația Izsák Művek, cu gândul de a ajuta oameni aflați în nevoie.

Până în 2019, am reușit să îmi păstrez un echilibru. Apoi, viața mea a început să ia o turnură pe care nu am prevăzut-o.

Anii „de glorie” și capcana alcoolului

2019-2022 au fost, aparent, anii mei de glorie. Eram activ profesional, pot să spun că îmi mergea bine, oamenii mă vedeau ca pe un tânăr optimist și plin de viață. În 2019 am avut primul contact cu alcoolul. Crescusem cu ideea că alcoolul nu face parte din viața mea, însă joburile din ce în ce mai stresante și dorința de a face față presiunii m-au împins să „testez” dacă alcoolul mă poate ajuta să mă relaxez. Din păcate, m-a ajutat… temporar.

În scurt timp, alcoolul a devenit un refugiu și, pentru mine, o adevărată „artă”. Am ajuns să îmi construiesc o personalitate în jurul cocktailurilor sofisticate, să îmi îngrop toate emoțiile negative sub zâmbete și pahare colorate.

Mă consideram invincibil. Așa am devenit un „high functional alcoholic” – persoană care bea constant, dar își îndeplinește perfect sarcinile la muncă, pare veselă și nu este niciodată mahmură. Eram apreciat pentru optimism, disponibilitate, calm. Dar, în interior, mă destrămam.

Prăbușirea din 2022

Totul s-a rupt în septembrie 2022. În drum spre o scurtă vacanță, am început să am simptome gastrointestinale severe: greață puternică, dureri abdominale care nu treceau cu medicamentele obișnuite, tremurături, crize gastrice. A trebuit să mă întorc acasă. Din acel moment a început calvarul.

Am întrerupt brusc consumul de alcool și cafea – substanțe ce înainte consumasem zilnic. Am sperat că o să îmi revin rapid, însă simptomele s-au agravat. Au urmat luni întregi de investigații medicale, vizite la camerele de gardă, analize peste analize, colonoscopie, RMN-uri. Diagnosticul: sindrom de colon iritabil cu diaree.

Dar acesta a fost doar începutul.

Diagnostice și consecințe

Pe fondul problemelor gastrointestinale și al întreruperii bruște a alcoolului, am început să mă confrunt cu anxietate severă, depresie și tulburări de somn. Mi s-au prescris anxiolitice, antidepresive și somnifere. Apoi au apărut și alte diagnostice: steatoză hepatică, rezistență la insulină, sindrom metabolic.

În anii următori, medicii au încercat zeci de scheme de tratament. Unele medicamente îmi provocau reacții adverse atât de severe, încât ajungeam înapoi în spital. La un moment dat, mi s-a prescris un medicament extrem de controlat, considerat drog în multe țări – a fost o încercare disperată de a mă scoate din starea depresivă, însă medicamentul nu a avut succes.

Toate acestea au însemnat nu doar suferință fizică și psihică, ci și costuri uriașe. Cheltuielile cu tratamente, investigații și terapii s-au ridicat la zeci de mii de lei. Am ajuns să mă împrumut, să folosesc carduri de credit, să adun datorii.

Lupta cu sistemul și cu prejudecățile

În paralel cu suferința medicală, m-am lovit și de discriminare. În ultimele luni, am aplicat la zeci de locuri de muncă. La un interviu pentru un simplu job de vânzător într-un magazin de jucării, angajatorul a refuzat să mă mai primească după ce a citit în adeverința medicală diagnosticul de anxietate.

Alteori, am simțit discriminare pentru că sunt bărbat și nu mă încadrez în standardele de „imagine” impuse de unele firme. Am fost respins pentru că „nu arăt bine”. Am regretat că nu am înregistrat acele discuții.

Să îți fie refuzat un job pe salariul minim doar pentru că ai probleme medicale (probleme care, în acel moment, erau ținute sub contol) îți frânge demnitatea.

Sprijinul familiei și limitele lui

Am avut lângă mine familia restrânsă. Dar și ei sunt epuizați. Nu pot să le cer la nesfârșit să mă susțină emoțional și financiar.

Tatăl meu, care a murit anul trecut, nu m-a căutat în ultimii 13 ani. În loc de sprijin, mi-a lăsat moștenire genetică predispoziția pentru consumul de alcool și de a dezvolta depresie. Cu toate acestea, nu dau vina doar pe bagajul genetic și toxicitatea locurilor de muncă. Îmi asum că am luat decizii greșite, crezând că, dacă mă voi arăta puternic și fericit, voi fi și în realitate.

Soluția și planul meu de tratament

Astăzi sunt în fața unei răscruci. M-am consultat cu un medic primar psihiatru, conferențiar universitar, care mi-a recomandat să fac un test genetic complex, pentru a identifica ce medicamente îmi pot face bine și care îmi pot face rău. Este vorba despre:

  • testul Genomind (pentru psihofarmacologie),

  • testul de nutrigenetică,

  • testul pentru predispoziții genetice la afecțiuni psihice.

Aceste teste costă aproximativ 8.000 de lei. În funcție de rezultate, medicul va decide o schemă de tratament mai precisă, cu șanse mai mari de succes și mai puține efecte adverse.

Dar nu este suficient. Mi s-a recomandat internarea într-un centru specializat în tratarea adicțiilor și a problemelor psihice. Costul unei internări de minimum 30 de zile este de 30.000 de lei. La acestea se adaugă costurile pentru consultații, medicamente, terapii de întreținere, eventuale ședințe cu perfuzii speciale pentru depresie rezistentă (care pot costa până la 300 EUR fiecare), precum și investigații de tip microbiom care să stabilească ce pot mânca și ce probiotice să folosesc.

În total, pentru a avea o șansă reală la vindecare, am nevoie de aproximativ 50.000 de lei. Bani pe care nu îi am.

De ce cer ajutorul vostru

Am încercat să fac totul singur. M-am informat, am citit manuale medicale, am colaborat cu medicii, am încercat să îmi înțeleg boala. Am încercat să păstrez aparențele – să ies în oraș, să postez poze în care păream fericit. Dar în spatele fotografiilor, durerea și disperarea îmi sfâșiau sufletul.

Nu îmi place să cer ajutor. Dar acum nu mai am de ales. Este singura mea șansă de a-mi recăpăta sănătatea și demnitatea. Vreau să mă pot întoarce la muncă, să contribui din nou, să pot ajuta, nu doar să fiu ajutat.

Știu că mulți oameni suferă. Că trăim vremuri grele. Dar dacă cineva mă poate sprijini, cu cât de puțin, aș fi recunoscător. Eu cred încă în bunătatea oamenilor. Și cred că, împreună, putem să ne salvăm unii pe alții.

Ce îmi doresc

Visul meu este simplu: să fiu sănătos. Să am o viață normală. Să pot munci. Să îmi recapăt libertatea și să îmi continui misiunea de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie.

Vă mulțumesc pentru că ați citit povestea mea. Și, dacă puteți, vă rog să mă ajutați să am o șansă la vindecare.

Modalități de sprijin: 

  • Prin transfer bancar: 

RO71RNCB0124149425840001 – Titular cont: Izsák Arnold Robert – valuta: RON, banca: Banca Comerciala Romana, Sucursala Sfantu Gheorghe, SWIFT/BIC: RNCBROBU

  • Revolut: 0725961709
  • Prin donație către Asociație: 

IBAN - RO06RNCB0124154364440001 - valuta: RON (B.C.R., titular cont: ASOCIATIA Izsák Művek) – cu mențiunea Donație.

Cu persoanele juridice putem să încheiem contracte de sponsorizare".

 Sursa foto: Izsák Arnold

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.