Este deja a patra săptămână de când copiii din Sfântu Gheorghe, chiar și cei mai mici, care aleg să meargă dimineața pe jos la școală o pot face în siguranță, în cadrul programului Pedibus, inițiat de autoritățile locale. Dacă în prima săptămână au fost însoțiți de sportivi, în a doua de actori și în a treia de consilieri locali, începând de luni a venit rândul reprezentanților presei locale să devină „șoferi” de Pedibus. Am acceptat de îndată invitația în numele Observatorul de Covasna – CovasnaMedia.ro de a fi voluntar pentru că am aderat din prima clipă la valorile promovate de program: stil de viață sănătos, socializare și un mod excelent de revigorant de a începe ziua. 

Să vă povestesc cum a fost prima zi pentru mine. 

După ce zilele trecute, coordonatoarea Székely Kincső ne-a reunit pe cei interesați să fim voluntari în program într-un grup de Whatsapp și ne-a împărțit pe trasee, mie mi-a revenit „stația din Piața Kálvin”. Nu e chiar aproape de zona unde locuiesc, dar nici celelalte stații, Lidl sau Stadionul din Simeria, nu sunt cu mult mai aproape, așa că am acceptat provocarea. Oricum, în orașul nostru, ajungi în 30 de minute cam oriunde ai vrea să mergi, așa că m-am bucurat că am primit un prilej ca, după aproape un an și jumătate în care am lucrat mult de acasă, să ies dimineața la mișcare. 

Am ajuns prima în „stație”, înainte de 7:10. Întâlnirea era planificată la 7:15, iar plecarea la 7:25. La scurt timp au ajuns și colegii mei, familia Kovács Blanka și Zsolt, însoțiți de fiica lor. Am stat cu mici emoții și chiar am glumit că poate ne ducem singuri la punctul de întâlnire cu toți voluntarii și participanții, din zona Parcului Elisabeta, pentru că nu părea să vină nimeni. Până la urmă au început să apară, rând pe rând, și companionii noștri de drum.

Colegii mei de autobuz și de presă, Kovács Blanka și Zsolt, au spus că de marți aduc un nou membru care să ia parte la călătoria în Pedibus: cățelul familiei. Vestea a fost primită cu bucurie de copiii care ne-au însoțit, ba chiar unul dintre ei a sugerat să numim demersul: Kutyabus (câinebus).  

Am pornit din stație la și 25, cum era planul, dar după câțiva pași, o mașină a oprit înaintea noastră și a mai ieșit un copilaș adus de mama lui. Din spate, un claxon ne-a atenționat că Pedibusul mai urmează să primească un prieten. Schimbarea de orar, de la 7:30, cât era inițial, la 7:25, a fost cea care a venit cu micile neconcordanțe. În stația următoare, din apropierea Liceului de Arte, câțiva copii și doi tătici ne așteptau să ajungem. Tot aici, primul pasager a coborât la „destinație”, fiind elev la arte. A fost dus până la intrarea în școală. 

Noi, ceilalți, ne-am continuat drumul cu atenție sporită la trecerile de pietoni, parcă mai ceva decât de obicei. Am remarcat și că, așa cum e și normal, copiii au fost un pic timizi la început (și noi), dar entuziasmul molipsitor al Blankăi i-a făcut imediat să povestească, să cânte, ba chiar pe unii să țopăie fericiți. 

Povestind, ei mai mult în maghiară, eu mai mult ascultând și încercând să înțeleg, am trecut prin Parcul Central, unde angajații Tega făceau curățenie. Următoarea oprire a fost în fața Parcului Elisabeta. Aceasta e o stație de maximă importanță, pentru că aici se întâlnesc toate „autobuzele” din cele trei părți de oraș, Kalvin, Lidl și Simeria, se face poza de grup, se împart stickere și toată lumea se întâlnește cu toată lumea și se strigă în cor, să audă tot orașul adormit, prima dată „Lábbusz”, iar apoi „Pedibus”, denumirile din maghiară și română ale programului. 

Apoi s-au făcut împărțirile pe școli: o trupă a plecat spre „Mihai Viteazul”, una spre „Mikes Kelemen” și alta spre „Székely Mikó”, la corpul din strada Gábor Áron. Acolo l-am întâlnit pe micul Alex, din clasa pregătitoare, care, de fapt, trebuia să ajungă la „Mihai Viteazul”. Așa că ne-am continuat noi doi, împreună, călătoria spre CNMV, vorbind în mare parte despre Castelul Bran, pe care micul meu prieten l-a vizitat anul trecut și de care a fost foarte impresionat. Ne-am luat rămas bun la poarta școlii și am rămas cu ochii pe el până nu i-am mai văzut pașii mici și ghiozdanul uriaș. 

După prima dimineață, care a continuat cu o zi plină de muncă, și peste 12.500 de pași și 8,5 kilometri parcurși pe jos, nu cred că este un program pe care îl pot duce mai mult de o săptămână, asta și pentru că orarul meu de muncă înseamnă să lucrez până târziu în noapte și diminețile nu sunt cele mai bune prietene ale mele tocmai din acest motiv. Dar, dacă stau să mă gândesc, nu e imposibil cu un pic (mai multă) (de) voință. 

Recomandarea mea sinceră către toți părinții din oraș care se potrivesc cu cele trei trasee stabilite până acum este să își lase copiii să încerce această experiență, chiar dacă uneori înseamnă să îi aducă în mașină până la un punct și să îi lase apoi în stațiile Pedibus pentru a continua cu alți copii drumul de câteva minute. Mi-a fost drag să îi văd pe copii, mulți dintre ei deja prieteni după cele trei săptămâni de program, chiar dacă nu învață la aceeași școală, cum se salutau și își zâmbeau prietenește, ba împărtășeau fericiți numărul de stickere adunate. 

Sper și ca programul să se extindă spre alte școli, cu mai mulți voluntari, poate din toamnă, pentru că la întrebarea pe care mi-a adresat-o micul Alex, din clasa pregătitoare, de ce nu ajunge Pedibus la toți copiii, nu prea am știut ce să îi răspund. 

Am înțeles totuși că din 14 iunie vor fi adăugate noi trasee. 

Transmit și cu această ocazie că de luni, 7 iunie, Pedibus pleacă mai devreme de la staţiile iniţiale: la ora 7:25 din parcarea din spatele Lidl și din Piața Kálvin, iar la ora 7:20 din faţa Sălii Sporturilor „Szabó Kati”. 

În plus, începând de marți vom lansa către cei mici o provocare, ce se va lăsa cu premii surpriză. 

Vă așteptăm!

Sursa foto: Kristo-Gothard Hunor și Observatorul de Covasna