Interviu despre anxietate, cu psihologul clinician specialist Consuela Banciu 

Boala, frica de durere și de moarte ne sperie. E normal. E uman. Dar când e prea mult? Când știm că fricile noastre ne-au acaparat și ne fac numai rău? Ce este, de fapt, anxietatea? Și cum o putem ține sub control? Despre toate acestea, dar și despre impactul pandemiei asupra psihicului oamenilor, un aspect, din păcate, ignorat de autorități, am stat de vorbă cu psihologul clinician specialist din județul Covasna, Consuela Banciu.  

Ce este anxietatea?

E binevenită întrebarea ta, deoarece deja de la vârste de 12-13 ani, auzim în vocabularul copiilor și tinerilor expresii de genul „sunt anxios”, „sunt stresat”, fără să cunoască, chiar și unii adulți, ce înseamnă mai exact anxietatea. Ea este utilizată deseori pentru a defini cumva alte stări sau chiar emoții. Anxietatea este o afecțiune psihică. Ea determină îngrijorare și teamă persistente, uneori, fără un motiv sau o bază reală. De cele mai multe ori se grefează pe false convingeri, pe scenariile pe care le fabrică persoana în legătură cu un eveniment de viață, un context perceput în mod individual. 

Anxietatea are la bază sentimentul de teamă; teama este o reacție naturală față de un pericol real, ea te face să fii prudent, însă anxietatea este teama față de un pericol imaginar, ea te face evitant. Este definită ca o teamă difuză, fără un obiect bine precizat. Există, firește, cazuri, în care anxietatea este urmarea unei afecțiuni medicale, probleme de viață importante, tragedii. Gândurile anxioase ale individului nu dispar, chiar dacă el este conștient că totul este în capul lui și că viața nu îi este pusă în pericol în mod real. 

Anxietatea afectează în mod considerabil calitatea vieții individului. Ideea esențială referitoare la comportamentele anxioase este aceea că ele sunt învățate de-a lungul timpului, este un model preluat inconștient, deci nu neapărat sunt înnăscute. Anxietatea poate fi de mai multe tipuri: anxietate generalizată, fobie socială, agorafobia, tulburări de panică, fobii specifice etc. Aceste tulburări apar după o perioadă de stres intens în viața unui individ, în care au survenit niște evenimente ieșite din comun. 

Cadrul producerii acestor tulburări, comun de altfel tuturor afecțiunilor psihice, este format dintr-o împletire între o vulnerabilitate individuală şi alte elemente din viața individului, cum sunt educația, modelele avute în copilăria sa, modul în care s-au construit relațiile în care a fost implicat de-a lungul vremii şi felul în care aceste relații s-au desfășurat în timp precum și experiențele proprii de viață. Toate acestea creează terenul fertil pentru tipologia un individ mai „îngrijorat" decât ar fi în mod normal justificat. 

La un moment dat, îngrijorarea poate să se transforme în ceva insuportabil, neliniștea devine constantă, excesivă, îngrijorările incontrolabile și afectează profund viața cotidiană. Apar atacurile de panică, drept manifestări ale anxietății, iar individul devine copleșit fie de ideea că i se pare că se întâmplă o catastrofă, fie chiar de moarte.

Cum se manifestă ea în această pandemie? Ce efecte are asupra oamenilor care ajung la cabinetul tău? 

Se manifestă din plin și din păcate, anxietatea ne-a dat întâlnire tuturor, în acest an, însă nu toți o experimentăm la aceleași niveluri. Depinde de fondul preexistent. Unii au simptomatologie ușoară, alții accentuată. Motivele unei stări de anxietate pot fi multiple datorită complexității individului. 

Dacă vorbim de contextul actual, vorbim de teama de reinfectare a oamenilor cu virusul, apoi legat de starea de boală, „cum voi face față?”, „dacă voi face o formă gravă?”,  la cei bolnavi „mă voi vindeca?”, anxietate legată de frica de moarte etc., însă cele mai răspândite sunt legate de teama de a nu face față bolii, teama ce derivă din caracteristicile contextului actual în care predomină starea de nesiguranță și incertitudine cu privire la viitor. Ceea ce am putut observa în cabinet și nu doar, este că la începutul pandemiei a fost o stare anxioasă generală „dacă voi păți ceva?”, exista de fapt un substrat, un fond deja nesigur, cum am spus, căci altminteri nu ar fi putut apărea această stare anxioasă. Acum a luat altă formă și simptomatologia anxioasă poate deveni persistentă, poate crește în intensitate manifestându-se prin atacuri de panică. Toate aceste neliniști, îngrijorări pot atinge niveluri până la paroxism și afectează funcționarea optimă a individului în plan personal, profesional sau social. Văd oameni cu angoase, oameni care au plonjat în stres acut, văd oameni dezorientați, confuzi, unii se scufundă în disperare și își pun singuri diagnostic, alții, la o banală răceală au impresia și spaima că au Covid. 

Am remarcat faptul că a scăzut calitatea vieții pe mai multe planuri, oamenii nu-și mai pot controla, gestiona starea de teamă, viața cotidiană a suferit modificări din punct de vedere social, stilul de viață a fost impactat, lipsesc activitățile în aer liber, călătoriile de altădată, acele drumuri până la serviciu, pentru unii, care lucrează de acasă, interacțiunea umană a avut de suferit, oamenii nu mai funcționează normal. 

Pentru mulți e o problemă de adaptare și depinde mult de capacitatea fiecăruia de reziliență. Suntem privați de multe cele ce înainte reprezentau o simplă normalitate, neconștientizată. Unii nu se mai pot bucura nici de cele mai simple lucruri, care înainte le făceau plăcere, nici nu le mai observă, alții s-au trezit într-o solitudine, lumea s-a îngustat, fiecare pentru sine, fiecare cu ale lui, oamenii mai degrabă supraviețuiesc și parcă toți vor să trăiască ziua în care vor putea spune că nimeni nu mai moare de acest virus.

Când știm că suferim de anxietate și că e momentul să căutăm un specialist? 

Fiecare dintre noi experimentează sentimente de anxietate din când în când, până la urmă este un mecanism natural de avertizare asupra unor evenimente din viața noastră. Când ne confruntăm cu stări de anxietate, semnele pot fi diferite de la o persoană la alta și mai mult de atât, uneori sunt atât de subtile încât trec neobservate. 

Anxietatea este o tulburare foarte răspândită printre persoanele de toate vârstele și toate categoriile sociale și este resimțită ca o stare neplăcută, constantă, chinuitoare, incontrolabilă, care intervine într-o manieră disruptivă în aproape toate aspectele vieții. 

Există niște semnale la care e bine să fim atenți, dacă avem probleme legate de somn, grijă excesivă, nevoia de validare crește peste limite, probleme de concentrare, dureri fizice , dureri în piept, greață, nod în gât, palpitații etc. pentru că gândurile, emoțiile se transpun în plan somatic.

 Atunci când ne simțim prinși în copca anxietății, când ne imaginăm tot felul de catastrofe care pornesc de la întrebarea „dar dacă?”, când creierul simte o amenințare, fie ea reală sau nu, atunci când teama ne paralizează și ne afectează activitățile de zi cu zi, când ajungem să evităm lucrurile obișnuite și petrecem mai mult timp îngrijorându-ne decât trăind, probabil ne confruntăm cu o tulburare anxioasă pe care nu o putem ignora și este indicat să ne adresăm unui specialist în sănătate mentală, respectiv psiholog sau psihiatru, pentru a afla distincția dintre un diagnostic și anxietatea „normală”. 

Anxietatea este tratabilă, e bine ca oamenii să știe acest lucru.

Ce putem face să o prevenim? 

Până la o limită, toată lumea devine nervoasă sau anxioasă din când în când, avem cu toții angoase, mai ales în acest context pandemic actual, ideea este să nu devină atât de frecventă sau atât de puternică încât viața și funcționarea individului să fie afectate profund.

Tehnicile de gestionare a stresului pot fi utile pentru că ne ajută să ne punem prioritățile în ordine și să ne organizăm, astfel putem reduce factorul puternic de stres. Tehnicile de relaxare, care includ diverse metode de meditație și de respirație ne ajută să ne relaxăm mai ușor. Restructurarea cognitivă, de asemenea, este foarte eficientă, însă aceasta poate fi exersată împreună cu psihologul/psihoterapeutul într-un cadru psihoterapeutic. 

Simți că mai este mersul la psiholog un subiect tabu în rândul covăsnenilor? Sau au depășit această barieră în această pandemiei? 

Mare parte din întreaga populație a acestei țări crede încă în vrăjitoare, în speakeri motivaționali fără experiență de viață, specialiști fără atestare, oamenii se conduc mai mult pe latura rațională și dacă durerea nu are chip, latura emoțională se ignoră. Modul de reacție al oamenilor este diferit, mai la îndemână le e să vorbească cu un prieten, să ceară sfaturi amicilor, colegilor de serviciu, să găsească tot soiul de călăuze, care probabil să le zică uneori ce vor să audă, ceea ce nu cred că este eficient în orice situație și nici indicat. 

E mai simplu, decât să te deschizi în fața unui străin, căci până la urmă, asta este în primă etapă un psihoterapeut sau psiholog. Pentru a merge la psiholog e nevoie de curaj să conștientizezi că ceva nu este în regulă cu ceea ce se petrece cu tine, să accepți asta și să îți dorești să faci schimbări în ceea ce te privește. Pandemiile se schimbă, oamenii mai greu și de cele mai multe ori deloc. 

Psihologic, doar când apare un caz grav în preajma cuiva, la serviciu, pe scara blocului, doar când lucrurile au devenit incontrolabile, putem observa un reflex de apărare la indivizi. Când omul începe să se sperie de ceea ce vede, dar de multe ori e deja prea târziu. În rest, ați văzut, cum e... cu masca în bărbie sau sub nas, așa se întâmplă și cu mersul la psiholog. Noi suntem o societate care neagă pericolul pe care îl vede cu ochiul liber. Nu am fost învățați să fim atenți la sănătatea noastră mentală și să o protejăm, nu avem o cultură dezvoltată în sensul acesta și nici nu prea există preocupare în prezent,  nu ne amintește nimeni că reprezintă o prioritate esențială în viața noastră. 

Totodată, cred că orice forță aparent distrugătoare, cu potențial pericol, finalmente vine cu lecții importante și cu adaptare, în final cu evoluție.

Pe perioada pandemiei serviciile psihologice au fost mai solicitate decât înainte, e adevărat și au început să fie văzute ca resurse, nu pot să nu recunosc, dar, poate că, dacă apărea mai demult, omul ar fi identificat mai curând importanța, utilitatea ajutorului oferit de specialiști în ceea ce privește sănătatea mentală. 

Ca să ne facem o idee, (cifric, procentual - cum e mai etic să prezinți) – cum e situația în prezent în cabinetul tău, față de cum era în urmă cu un an, când nu prea știam de COVID-19? 

Nu dețin o statistică în acest sens, însă în mod vizibil numărul adulților, dar mai ales al copiilor cu anxietate a crescut în ultimele luni în perioada pandemiei, mai ales în perioada de lockdown, de asemenea numărul celor cu depresie. Am mai menționat cu altă ocazie, că problemele de sănătate mentală și emoțională s-au accentuat. Coronavirusul a accentuat prin tot ce a adus cu el, în baza unui fond preexistent, lipsa de control, sentimente de copleșire, fapt datorat nevoii oamenilor pentru previzibilitate. 

Aici aș vrea să fac o precizare: copiii sunt un simptom al părinților, oglinda lor, iar adulții transmit copiilor inconștient anxietățile lor, neliniștea, îngrijorările, le dau acces pe fundal la tot soiul de știri, ei aud vorbindu-se în casă, în familie și preiau, fără să conștientizeze și să poată înțelege în complexitatea lor toate temerile adulților. Și mai cu seamă, intervine și factorul social, copiii sunt privați de tot ce era firesc înainte de pandemie, de prieteni, întâlniri, socializări, de tot ceea ce au ei foarte mare nevoie. 

Ce ar trebui să facă autoritățile să vină în sprijinul rezolvării acestei probleme, care, iată, se adâncește și riscă să producă alte efecte pe termen lung?

Specialiștii în sănătate mentală, psihologii, psihiatrii au preconizat că efectele pandemiei se vor reflecta pe termen lung și impactul psiho-emoțional abia urmează de acum încolo să se manifeste în rândul populației. Ne vom confrunta, foarte probabil, cu valuri de afecțiuni psihice. Din păcate, s-a ignorat de către autorități partea sănătății mentale și emoționale a oamenilor, probabil pe modelul „ceea ce nu se vede nu există”. În afară de mobilizarea superbă a colegilor psihologi și psihoterapeuți din toată țara de a oferi voluntar, gratuit, servicii de consiliere și suport psihologic în mediul online, celor care au nevoie și situația materială nu permitea, cadrelor medicale, nu au existat inițiative în acest sens din partea autorităților. Nu am remarcat atenție din partea autorităților, față de problemele de sănătate mentală a populației, deloc! Nu s-a vorbit, nici măcar nu s-a amintit despre acest aspect. S-a ignorat total!

Cred că ar fi fost necesar și încă este absolut important să existe comunicare, informare și nu în ultimul rând să se ofere suport, ajutor populației, atragere a atenției în ceea ce privește impactul negativ psiho-emoțional al efectelor pe termen lung din punct de vedere psihologic a acestei pandemii. Să fie informați oamenii în legătură cu ce înseamnă anxietatea, ce efecte pot apărea în plan emoțional și unde anume să se adreseze cei care doresc să fie consiliați și sprijiniți. 

Nu am auzit vorbindu-se despre cât de mult poate afecta pandemia sănătatea psihică și emoțională a copiilor. Ar fi în continuare esențial ca serviciile psihologice să fie considerate servicii de sănătate și să fie decontate de statul român, deoarece mulți nu pot avea acces la ședințe psihologice, psihoterapie, căci nu-și permit financiar. 

Am convingerea că ar trebui să facă mai mult pentru a sprijini sănătatea mentală, pentru că pandemia ne-a adus-o în prim plan și va continua să tot fie. Este momentul să se vorbească despre acest lucru și statul să exploreze și să ofere soluții. Problemele de sănătate mentală nu dispar, nu pot fi ignorate și afectează în mod negativ viețile personale ale oamenilor. 

Care este principalul tău sfat pentru oamenii care vor ajunge să citească acest articol? 

Ceea ce aș recomanda, căci sfaturi pot să-mi dau doar mie, ar fi, să încercăm să ne centrăm pe noi înșine, pe nevoile noastre, pe prioritățile noastre, să acordăm atenție sănătății mentale și emoționale și să nu fugim cu fricile în exterior, să ne autoanalizăm gândurile, emoțiile. Micile bucurii cotidiene n-ar trebui ignorate, e bine să avem activitate fizică, să nu răsfoim continuu rețelele de socializare, care reprezintă un factor de stres și să echilibrăm îngrijorările cu logica. Să ne concentrăm pe lucrurile pe care le putem controla, să rămânem conectați social chiar și la distanță, dacă suntem singuri, să găsim grupuri de persoane în online cu care să putem împărtăși idei comune, dar să ne asigurăm că nu ne alimentăm anxietatea. Gândurile inutile și catastrofale ne pot hrăni temerile. Când începi să crezi că nu mai poți, să-ți reamintești că pandemiile se termină și că oamenii supraviețuiesc. Și nu, nu ești singur, poți vorbi, atunci când simți nevoia, fără să fii judecat, criticat cu un specialist. 

Astăzi, Consuela Banciu își celebrează ziua de naștere. Îi dorim pe această cale la mulți ani cu sănătate, putere de muncă și cât mai multe colaborări cu publicația noastră, la fel ca aceasta, în beneficiul covăsnenilor! La mulți ani!