Pare să se fi activat preşedintele Iohannis. Obişnuiţi cu jucătorul Băsescu, unii l-ar fi vrut la fel de ofensiv şi pe neamţ. Nu e la fel, e făcut din alt aluat. Unul mai de preşedinte european, dacă mă întrebaţi pe mine. Ceea ce nu înseamnă, obligatoriu, că e bun şi pentru România 20-18, pentru românii năuciţi şi obosiţi de epocile Ceauşescu-Iliescu.

Aşa încât nu poţi să nu te-ntrebi: ce joc face preşedintele, ce vrea cu ieşirile lui din ultima vreme? Vrea să-şi clarifice poziţia? OK, era necesar să-i ceară demisia Vioricăi Dăncilă, chiar dacă tot el a numit-o. Conform unor vorbe înţelepte neaoşe, „eu te-am făcut, eu te omor!“... Doar că premierului şi şefilor PSD li se cam rupe de cererile ultimative ale lui Iohannis. Doar Parlamentul poate s-o scoată în decor pe Dăncilă. Şi Dragnea, desigur, dar teleormăneanul are mare nevoie de o persoană docilă, neconflictuală, analfabetă funcţional în fruntea unui Guvern construit pe măsura „calităţilor“ premierului.

Şi-aşa ajungem să facem socoteli: presupunând că Dragnea ar zice „bine, domnilor, faceţi voi ce guvern vreţi, cu cine vreţi, noi ne retragem în Opoziţie“, ce-ar urma? Un guvern PNL-USR-eventual Cioloş. Mi se face rău numai când mă gândesc cum l-ar sacrifica Iohannis pe Cioloş a doua oară... Şi tot degeaba, pentru că ar urma ca noul guvern, oricine l-ar conduce, să pună în practică măririle de lefuri şi pensii promise şi începute de PSD-ALDE. Cum să susţii o asemenea politică populistă decât îngropând, din nou, România într-o criză financiară precum cea care a urmat guvernării Tăriceanu?! Nu există măsuri geniale, nu există miracole în mocirla în care ne-au băgat, nu poţi să te opui regulilor economice la nesfârşit. Şi exact pe la alegerile parlamentare din 2020 va veni scadenţa. Pe care, ce credeţi, cine-ar plăti-o? Opoziţia parlamentară majoritară, care va striga peste tot „v-am pus pe tavă România cu creştere economică şi voi nu respectaţi programul nostru de guvernare“? Nu, partidele care guvernează şi care, ca să scoată ţara din marasm, vor fi nevoite să strângă cureaua. Am mai văzut filmul ăsta, ştim cu toţii ce urmează.

Apropo de Parlament, vă daţi seama că acolo nimic n-ar mişca pentru Guvernul PNL-USR decât, eventual, cu sprijinul UDMR. N-avem voie să uităm câte probleme a născut acest partid pentru aliaţii lui în diverse legislaturi. Cu UDMR e de folos să guvernezi doar atunci când ai o majoritate confortabilă şi fără ei, adică atunci când poţi să-i mai şi refuzi, când nu eşti obligat să le faci pe plac indiferent ce soluţii „regionale“ sau „ţinutulare“ livrează spre grabnică adoptare. Altfel, eşti terminat pentru electoratul românesc din Ardeal. Cine-i dispus să-şi asume riscul ăsta? Nu văd...

Aşadar, jocul sau joaca preşedintelui par un exerciţiu de imagine, destinate eventual atragerii de voturi în perspectiva alegerilor din 2019. Tot ce spune Iohannis este în principiu corect, dar ar fi mult mai credibil dacă ne-ar dezvălui şi o soluţie pentru fundătura în care ne aflăm. Un drumeag, o scurtătură pe care s-o apucăm ca să ieşim la liman. Altfel, rămâne cum am vorbit: suntem sortiţi să-i suportăm pe Dragnea şi-ai lui până în 2020. Măcar atunci dac-am reuşi să ne deşteptăm şi tot ar fi bine...

Sigur, mai există o soluţie, una de oameni politici normali la cap, dar nu se pune problema la noi: un alt guvern PSD-ALDE, format din oameni care au ceva în cap şi vor binele ţării, nu al partidului şi corifeilor penali care-l conduc. Dar la ei s-a strigat, deja, ca la cazinourile din Vegas: Jocurile s-au făcut, nimic nu mai merge!