Și povestea inginerului din Întorsura Buzăului care adună și „îmblânzește” fiarele și le face să cânte

Biroul din curtea unui atelier auto din Întorsura Buzăului, situat pe strada Prieteniei, adăpostește o comoară care te lasă fără cuvinte, îți mângâie urechile și îți mișcă sufletul. Poate nu ți-ai fi închipuit vreodată, dar aici, în câteva dulapuri de sticlă, sunt frumos aranjate nu piese de mașini, cum ai fi înclinat să crezi, ci peste 600 de clopote, clopoței și zurgălăi. 

Când te gândești la sărbători, mai ales la cele de iarnă, că abia au trecut și sunt cele mai proaspete în memoria noastră, probabil mintea îți fuge la mirosuri și gusturi – de cozonac fierbinte, sarmale, portocale și scorțișoară, la căldură, îmbrățișări, cadouri, dar și la sunete – râsete sau vocile celor dragi. Dar și la colinde, la zurgălăi și clopoței. La acestea din urmă ne oprim azi, pentru că vrem să îți spunem o poveste de viață frumoasă, a unui om care a găsit o pasiune deosebită în micile bucăți de metal care scot sunete dintre cele mai fascinante. 

Ionuț Zărnescu din Întorsura Buzăului este colecționar de clopote și clopoței. Are peste 600 în biroul atelierului său auto, situat pe strada Prieteniei. Bărbatul este de meserie „inginer automobile rutiere” și aici își desfășoară și munca de zi cu zi. Însă timpul său liber este concentrat în acel loc cu sunete frumoase. 

Pasiunea pentru clopoței a început în urmă cu peste 35 de ani. Adică de copil, pentru că Ionuț Zărnescu are acum 42 de ani. I-au atras atenția sunetele clopotelor de la animalele bunicilor și vecinilor, dar și cele de la biserici. Primul clopoțel din colecție este unul primit chiar de la bunicul său, care fusese folosit pe cal. 

Așa, clopot cu clopot, a format o colecție impresionantă, care numără, așa cum am mai precizat, peste 600 de exemplare. Sunt clopote atât din România, dar și din peste alte 20 de țări din Europa, Asia și America. 

„În viața asta, pe unde m-am dus, am găsit și cumpărat câte un clopot. Mai mare, mai mic, din material mai bun sau mai puțin bun”, ne-a spus Ionuț Zărnescu atunci când ne-am dus să îi admirăm colecția. 

Tot astfel am aflat și că demersul nu a pornit ca o idee de afaceri, ci din pasiune. Dar este o dragoste care îi ocupă aproape tot timpul liber. 

Actuala colecție 

Colecția din biroul de pe strada Prieteniei este încununată de un clopot care datează din anii 1500. Bineînțeles, a fost creat manual. Acum există fabrici și programe pe calculator care produc rețetele pentru ca materia primă să fie perfect echilibrată. Însă cu un aparat special de testare, Ionuț Zărnescu a aflat că acest clopot a fost produs, din vremea aceea, cu o rețetă perfectă. Ceea ce dovedește abilități impresionante pentru acele vremuri. 

Colecția crește în continuare, după câte o vizită la târguri de vechituri sau din donații pe care i le fac oamenii care aud de această pasiune atât de interesantă.

„Colecția tot crește. Dar deja am devenit pretențios, nu mai achiziționez chiar orice. Trebuie să fie valoros”, a precizat Ionuț Zărnescu. 

Tot de la acesta am aflat și alte informații interesante, ca de exemplu că istoria clopotului pornește încă dinaintea creștinismului. În Antichitate, acestea se foloseau pentru a semnala anumite momente din viața de zi cu zi: deschiderea piețelor, trezitul sclavilor și altele. În Evul Mediu, clopotele erau purtate de leproși. Mai târziu, a fost respinsă folosirea acestui mod de alarmare, fiind considerată practică păgână.   

De la colecționar la producător 

Pasiunea a prins o nouă dimensiune în vara anului trecut, când Ionuț Zărnescu a trecut la pasul următor și a început să producă el însuși clopote. Și-a făcut un atelier micuț, o mini turnătorie, acasă, în fosta magazie de cereale a socrului său. 

„Sunt foarte puțini meșteri care mai fac clopote. De obicei sunt romii, care au această tradiție din tată în fiu și păstrează secretul meseriei. Eu am întâlnit unul în Sălaj. Am stat într-un sat de romi trei zile, am cercetat ce face el. Soția mea îmi tot spunea «tu poți să faci orice». Când mă întorceam spre casă, m-am gândit cum ar fi să-mi fac eu clopotele, să le torn eu. Lucrez cu fiare de o viață. Știu că e complicat, știu că e o procedură, sunt niște secrete. Dar m-am ambiționat, m-am documentat pe tehnologie și meserie și mi-am făcut un atelier. Am ajuns și la București, la un domn care a fost șef la Neferoase o viață. Acum omul are 84 de ani. Am fost să îmi dea niște materiale. Că aceste clopoțele se fac dintr-un aliaj de bronz, format din cupru, staniu, argint și fiecare are secretul lui, deci mai pune ceva. Omul a știut exact ce am nevoie. Mi-a dat și materiale, dar și cărți scrise de el. Mi-a luat și bani puțini, pentru că s-a bucurat când a văzut că sunt pasionat”, ne-a spus Ionuț Zărnescu. 

Dar de la teorie la practică e drum lung chiar și în fascinanta lume a clopotelor. Cu toată documentarea și cunoștințele în domeniu, primele produse au ieșit cu defecte. Însă asta nu le-a descalificat în ochii lui Ionuț Zărnescu, ci le-a dat o valoare sentimentală mai mare. Acum decorează un perete al atelierului și este dovada că a început de undeva, respectiv că fiecare experiență îl face tot mai bun. 

„Prima zi când m-am apucat să torn, 16 ore nu am mâncat nimic, am băut din când în când niște apă, dar nu am putut să torn nici măcar un clopoțel. După 16 ore de muncă. Ba aveam două, trei fisuri, ba ieșeau parțial, dar le am și acum și nu o să le dau niciodată. Sunt, normal, niște rebuturi, dar sună foarte bine pentru că am folosit material foarte bun”, ne-a împărtășit colecționarul și creatorul de clopote. 

Dacă vrei să știi ce trebuie să conțină musai un atelier de clopote, forja sau furnalul de topire este elementul principal. Tot din discuția cu Ionuț Zărnescu am aflat și că diferența între un clopot mediocru și unul foarte bun o face materialul folosit, dar și vechimea, forma, grosimea. Dar și cât suflet torni în formă. 

„Se formează o legătură spirituală. Nu se poate să te gândești că faci atâtea bucăți, pe care le vând cu atât și îmi rămâne atât. Nu merge. Dacă ai gândit așa, nu iese. Se întâmplă ceva. Eu am simțit pe pielea mea. Dacă vreau să îi fac soției mele un clopoțel, iese perfect. Dacă vreau să fac unui om rău, nu-mi iese. (...) Ceva se întâmplă”, spune bărbatul. 

Nu cred că îți închipui că e ușor să faci un clopot, dar dacă mai ai vreun dubiu, află că treaba durează cam patru ore. 

„Se zice că orice vrei să faci, în orice domeniu, dacă nu dai tot timpul tău, nu o să obții niciodată performanță. Mie îmi place. După ce termin serviciul, merg acasă și torn clopoțele”, spune Ionuț Zărnescu. 

Pe viitor, un mini muzeu al clopotului, la Întorsura

Biroul unde se găsește colecția poate fi vizitat de oricine vrea să vadă cu proprii ochi colecția. De altfel, s-a întâmplat cu multe clase de elevi, chiar și din București. 

„Planul pe termen lung este să colecționez cât mai multe. Câte zile o să am, colecția asta nu se va vinde. O să vând eventual ceea ce produc eu, dacă sunt oameni interesați. Dar cam atât. Nu va fi o afacere. (...) Pe viitor, mă gândesc să fac un mini muzeu al clopotului. Mai sunt câteva în țară. (...) Un istoric mi-a zis la un moment dat: «Măi băiatule, nu știu dacă tu îți dai seama ce ai tu aici. Ai istorie, autenticitate, pasiune și dăruire. Ține-o așa că e bine»”, ne-a mai împărtășit Ionuț Zărnescu. 

Așadar, dacă vrei să vezi o colecție care sună a sărbătoare, vizitează biroul din strada Prieteniei, numărul 14 A, Întorsura Buzăului. Se poate zilnic, între 8:00 - 16:00, dar ca să fii sigur că nu ratezi experiența, dă un telefon înainte la 0771477949.