Un studiu publicat în British Journal of Psychology arată că persoanele a căror coeficient de inteligenţă este peste medie, adică peste 115, preferă singurătatea, iar inteligenţa afectează fericirea oamenilor.

Întrebările la care au vrut să răspundă cercetătorii vizează dacă şi în ce fel inteligenţa afectează fericirea oamenilor şi de ce persoanele cu un IQ ridicat se simt mult mai bine atunci când sunt singure.

Primul rezultat găsit în urma studiu­lui a fost legat de persoanele care locuiesc în comunităţi restrânse. Conform studiului, participanţii au înregis­trat un nivel mai înalt al fericirii spre deosebire de cei care locuiesc în oraşe mai mari. De asemenea, participanţii aflaţi în ambele cazuri au mărturisit faptul că se simt cel mai bine atunci când sunt înconjuraţi de prietenii apropiaţi.

Conform CSID, nu s-a putut remarca acelaşi lucru şi în cazul persoanelor cu un coeficient de inteligenţă ridicat. Din perspectiva acestora, gradul lor de fericire este direct proporţional cu perioadele de singurătate. Cu cât sunt înconjuraţi de prieteni, mai des, cu atât mai scăzut este nivelul acestora de fericire, motiv pentru care, preferă să fie singuri, în majoritatea timpului.

Un alt motiv pentru care persoanele cu un IQ ridicat preferă singurătatea este direct proporţional cu interesele acestora. Din cauza comple­xităţii intereselor pe care aceştia le manifestă, discuţiile cu alte persoane devin aproape imposibile, deoarece doar o comunitate restrânsă de oameni, la nivel global, ar putea înţelege cu adevărat mentalitatea oamenilor foarte inteligenţi.

„Coeficientul de inteligenţă des­parte oamenii, dar coeficientul de inteligenţă emoţională îi apropie!” – aceasta este concluzia prezentă a cercetătorilor psihologi.

Din cauza faptului că sunt greu de înţeles, persoanele cu un IQ ridicat se îndreaptă permanent spre izolare, concentrându-şi toate resursele asupra domeniilor de interes şi ignorând latura social-afectivă a vieţii lor. Persoanele foarte inteligente preferă să socializeze mai puţin şi din cauza faptului că se concentrează asupra planuriilor de viitor, de lungă durată, mai degrabă decât asupra plăcerilor hedoniste, de moment, aşa cum funcţionează majoritatea persoanelor.

Este important de ştiut faptul că abilitatea de a înţelege modalităţile de funcţionare ale altor persoane şi perspectivele lor, întruchipează, de asemenea, tot o formă de inteligenţă ridicată. Cu toate acestea, datorită empatiei crescute în acest caz, persoanele care o manifestă au şanse mult mai ridicate de a interacţiona social şi de

Un alt argument adus în discuţie constă în faptul că, adesea, persoanele al căror coeficient de inteligenţă este mai ridicat, tind să sufere în paralel de o serie de probleme de adaptare, la nivel comportamental (de exemplu anxietate socială, tulburări de persona­litate, tulburări de tip borderline etc.), ceea ce face şi mai dificil de înţeles stările acestora de către oameni, motiv pentru care tind să se îndrepte către izolare şi resemnare şi să găsească alinare şi confort în dorinţa de a fi singure.

Ceea ce se poate face pentru a reduce acest sentiment de izolare în rândul persoanelor cu un IQ ridicat este ca restul persoanelor să le încurajeze şi să le înţeleagă valorile şi principiile după care se ghidează de-a lungul vieţii. Suportul şi înţelegerea i-ar putea ajuta să se simtă integraţi, motiv pentru care dorinţa de socializare ar putea creşte.