Copiii care au taţii mai în vârstă sunt programaţi genetic să trăiască mai mult, susţin cercetătorii americani care au descoperit că paternitatea tardivă poate fi un plus pentru descendenţi.

Potrivit unui studiu publicat în revistă de specialitate Proceedings of the Naţional Academy of Scien­ces şi citat de BBC News, cu cât bărbatul este mai în vârstă când contribuie la conceperea unui copil, cu atât cresc şansele ca micuţul să ajungă, la rândul lui, la o vârstă înaintată. Structura genetică a spermei se modifică pe parcurs ce un bărbat îmbătrâneşte, dezvoltând un cod ADN care ajută la o viaţă mai lungă. Acest cod genetic este transmis copilului, care la rândul lui are şanse mai mari la o vârstă înaintată.

Concluzia este rezultatul unei cercetări genetice desfăşurate pe ADN-urile a aproape 1.800 de tineri. Oamenii de ştiinţă s-au axat pe lungimea telomerilor, formaţiuni aflate la capetele cromozomilor care conţin codul genetic al fiecărui individ în parte. Cu cât telomerii sunt mai lungi, cu atât celelalte structuri din cromozomi sunt mai bine protejate, asigurând astfel sănătatea celulară. Practic, lungimea telomerilor indică speranţa de viaţă.

În cazul majorităţii celulelor din corp, aceste structuri de la capăt tind şi ele să se uzeze în timp, însă nu şi celulele spermatice. Pe măsură ce bărbatul înaintează în vârstă, telomerii cresc, protejând mai bine codul genetic al cromozomilor. Fiind vorba de una dintre celulele sexuale din care este conceput embrio­nul şi din care, ulterior, se dezvoltă fătul, lungimea telomerilor tatălui este transmisă la bebeluş. Astfel, dacă tatăl este mai în vârstă atunci când contribuie la conceperea copilului, va transmite şi telomerii alungiţi din cromozomii luni micuţului, care va avea astfel şanse să ducă o viaţă mai lungă, scrie lyla.ro.

Specialiştii atrag, însă, atenţia că există şi un risc atunci când embrionul este format dintr-un spermatozoid provenit de la un bărbat mai în vârstă: avortul spontan.