„În faţă nu văd nimic decât beznă şi întuneric, în jurul nostru doar mizerie şi dezmăţ şi nu mai pot şi nu mai am răbdare. Am inima uscată şi-n gură gust de cenuşă. Vă blestem conducători ai României şi-n puşcărie de v-aş băga pe toţi cu nimenea nu aş greşi. Vă blestem cu spitalele, şcolile, şoselele, şpăgile, înfumurările şi prostia voastră agresivă. Vă blestem să muriţi stând la coadă, să trăiţi din salariu şi să vă petreceţi bătrâneţea cu o pensie obişnuită, într-un oraş obişnuit, cu doi copii obezi şi beţi în bucătărie şi cu părinţii în întreţinere pe veci. Sunt obosit şi drumul nu se mai zăreşte”.

Asta scria Andrei Gheorghe pe Facebook în septembrie anul trecut. N-a mai apărut, n-a mai scris apoi, n-a mai bucurat sau întristat pe nimeni. S-a refugiat în gânduri, ceea ce nu-i tocmai indicat să faci la 54 de ani – o vârstă incertă, belicoasă, periculoasă, apropiindu-se dureros de capătul unui drum şi începutul altuia. N-a fost un dur. Dacă ar fi fost, nu murea de inimă rea ascuns într-o baie, supărat, obosit, scârbit de viaţa care nu-i mai arată drumul, supărat pe el că-i orb şi nu-l mai găseşte. Să te întristezi, să te superi, să te spânzuri, să-ţi tai venele, să mori înainte de soroc pentru că nişte idioţi îşi bat joc de tine, de-ai tăi, de ţara în care trăieşti, de icoana la care te rogi?! O prostie. Nu merită. Nimic şi nimeni nu merită să mori supărat pe lume şi viaţă. Conducătorii pe care-i blestemi vor muri şi ei, ce altă plăcere mai mare poţi avea la 54 de ani decât să supravieţuieşti celor care ţi-au uscat inima, să lupţi cu ei, să-i vezi frânţi, plângând şi bolind, aşa cum ţi-ai dorit?! 

Andrei Gheorghe a fost un sensibil în felul lui. Şi un moral în felul lui. Un risipitor, din stirpea nobilă şi aiurită a talentaţilor risipitori care n-au alt Dumnezeu decât propria simţire, propriul crez şi propria minte. Greu pentru ei să-şi găsească un reazem, o fiinţă pereche. Şi mai greu să-şi fie propriul reazem.

A fost Andrei Gheorghe. Un om de care te îndrăgosteai auzindu-l vorbind la miezul nopţii despre lucruri şi oameni pe care nu-i înţelegea. Un neînţeles şi el, ca atâţia alţii.

Sursa foto - Facebook