Alergatul sau joggingul oferă numeroase bene­ficii pentru organism, de la îmbunătăţirea sănătăţii cardiovasculare, până la menţinerea unei greutăţi corporale optime.

Acest tip de exerciţiu aerobic este asociat de către oamenii de ştiinţă, mai nou, cu o speranţă de viaţă mai mare cu 3 ani. Doar 5-10 minute pe zi de alergat într-un ritm moderat ajută la prelungirea duratei de viaţă, au descoperit cercetătorii Universităţii de Stat din Iowa, SUA. Iar beneficiile acestei forme de mişcare se reflectă nu doar în longevitate, ci şi în calitatea vieţii de care se bucura persoanele active.

Alergatul şi speranţa de viaţă

Un studiu recent, publicat în Jurnalul Colegiului American de Cardiologie şi desfăşurat pe o perioadă de 15 ani, prezintă dovezi concrete care atestă faptul că oamenii care aleargă în mod regulat trăiesc, în medie, cu 3 ani mai mult decât persoanele sedentare. Vestea cea mai bună este că până şi câteva minute pe zi de jogging moderat sunt suficiente pentru obţinerea acestui beneficiu important.

Studiul cercetătorilor americani a fost efectuat pe un eşantion de 55.000 de adulţi cu vârste cuprinse între 18 şi 100 de ani, care au fost monitorizaţi timp de 15 ani pentru surprinderea unei legături între longevitate şi obiceiul de a alerga în mod regulat. Partici­panţii au completat chestionare despre nivelul lor de activitate fizică, iar fiecare deces înregistrat în perioada cercetării a fost consemnat de către oamenii de ştiinţă.

Rezultatele au dezvăluit că spe­ran­ţa de viaţă a adulţilor care nu au făcut jogging deloc sau foarte rar s-a dovedit a fi mai scurtă cu 3 ani, comparativ cu cea a persoanelor active. Alergatul a fost asociat cu un risc cu 30% mai scăzut de deces din orice cauză şi cu 45% mai mic de deces din cauza bolilor cardiace sau a accidentului vascular cerebral, în cazul subiecţilor pasionaţi de jogging.

Până şi participanţii care au alergat între 30 şi 59 de minute săptămânal (5-10 minute pe zi) au prezentat un risc mai mic cu 28% de deces prematur, comparativ cu adulţii sedentari.

Studiul nu a putut dovedi că prelungirea speranţei de viaţă este cauzată în mod direct de alergatul regulat, însă o relaţie între cele două există cu siguranţă. Beneficiile alergatului au rămas aceleaşi chiar şi atunci când cercetătorii au luat în calcul şi alţi factori, precum greutatea corporală, fumatul, consumul de alcool şi alte probleme de sănătate. Persoanele consecvente în programul lor de jogging (care au alergat în mod regulat timp de 6 ani în medie), au fost şi cele care au cules cele mai mari bene­ficii ale alergatului, dintre care se remarcă în special îmbunătăţirea func­ţionarii inimii şi a plămânilor.

O altă concluzie interesantă a cercetătorilor este aceea că efectele pozi­tive ale alergatului pot să apară chiar şi în cazul mersului în pas alert, dar pe distanţe mai mari şi în intervale mai lungi de timp.

Beneficiile alergatului

Alergatul ajunge să fie integrat în modul de viaţa atunci când intervine problema excesului ponderal. Cei mai mulţi adulţi încep să facă jogging din pricina supraponderalităţii şi a obe­zităţii, deoarece această formă de mişcare arde mai multe calorii într-un minut decât orice alt exerciţiu de tip cardio.

În afară de importantul efect al slăbitului rapid şi eficient, alergatul aduce şi alte beneficii importante pentru sănătate în general.

• Prevenirea pierderii densităţii osoase şi a tonusului muscular. Joggingul solicită sistemul osos şi muscular suficient de mult încât să le menţină în formă. În plus, mişcarea fizică regulată, precum alergatul, stimulează producţia hormonului uman de creştere, pe care celebrităţile îl preiau din injecţii pentru a-şi menţine aspectul fizic tânăr.
• Prevenirea bolilor. Alergatul regu­lat a devenit o alternativă terapeutică pentru primele stadii ale osteoporozei, diabetului şi hipertensiunii arteriale. Joggingul reduce riscul producerii unui infarct miocardic, îmbunătăţind elasticitatea arterelor şi reducând presiunea arterială.
• Îmbunătăţirea stării de sănătate. Alergatul creşte nivelul colesterolului bun HDL în organism, reduce riscul formării cheagurilor de sânge şi stimulează funcţionarea plămânilor. În plus, această formă de mişcare întăreşte sistemul imunitar, crescând concentraţia de limfocite, celulele albe ale sângelui care lupta împotriva bolilor.
• Eliberarea de stres. Alergatul este şi o formă excelentă de eliminare a tensiunii acumulate din pricina stresului cotidian. Joggingul pe distanţe lungi ajută şi la tratarea durerilor de cap survenite pe fond nervos, susţin specialiş­tii.
• Stimularea bunei dispoziţii. Joggingul declanşează eliberarea endorfinelor, hormonii res­ponsabili cu instalarea unei senzaţii accentuate de euforie. Astfel, alergatul favorizează şi îmbunătăţirea stării de spirit. De altfel, această formă de mişcare a fost folosită ani la rândul pentru tratarea dependenţelor diverse şi chiar a depresiei. Joggingul ajută la concentrarea într-o nouă direcţie, respectiv la distragerea atenţiei de la tristeţe sau o dependenţă.
• Antrenarea minţii. Alergatul antrenează mintea la fel de mult ca trupul. Ambiţia de depăşire a obstacolelor, îmbunătăţirea puterii de concentrare şi stimularea nevoii de autodepăşire sunt beneficii psihologice foare importante oferite de jogging.
• Îmbunătăţirea coordonării corporale. Suprafeţele denivelate, obstacolele şi corectarea posturii corpului ajută la dezvoltarea unei coordonări corporale mai bune.
• Creşterea stimei de sine. Alergatul ajută la întărirea încrederii în forţele proprii şi la o percepţie mai pozi­tivă asupra propriei imagini, în special atunci când el contribuie la eliminarea kilogramelor în plus.

Există şi câteva reguli de bază pentru un alergat corect:

• Postura dreaptă a corpului. Menţineţi trunchiul perfect drept în timpul alergatului, cu umerii uşor ridicaţi. Împingeţi şoldurile în faţă şi călcaţi astfel încât să aveţi o stabilitate deplină.
• Relaxarea. Tensiunea din braţe, umeri, gât şi faţă reduce eficienţa alergatului.
• Respiraţia. Trebuie să fie adâncă şi ritmică, niciodată superficială. Expiraţi cu o forţă controlată.
• Aterizarea. La fiecare nou pas, asiguraţi-vă că greutatea este distribuită pe centrul tălpii, nu pe vârfuri sau în călcâie.