Două întrebări despre conflictul om – urs, cu răspunsuri de la un biolog din cadrul organizației WWF România 

Gestionarea problemei urșilor care ajung tot mai des în localități depinde de mai mulți factori, nu doar de autorități, sau de gestionarea fondurilor de vânătoare ori de specialiștii în protecția animalelor. Este un întreg proces cu multe aspecte de luat în considerare, spune biologul Alexandra Sallay-Moșoi, manager de proiect în organizația World Wide Fund for Nature România și colaborator al Asociației Transylvanian Wildlife Project Covasna. Asta se arată și în propunerea unui proiect internațional, numit „Managementul integrat al conflictului om-animale sălbatice utilizând ursul brun ca specie model pentru a îmbunătăți coexistența în Estul și Sud Estul Europei”.  Detalii despre acesta, dar și în general despre conflictul care începe să se reaprindă în județul Covasna, între oameni și sălbăticiuni, în răspunsurile la întrebările de mai jos. 

- Ce ar trebui să facă autoritățile să oprească, odată pentru totdeauna, acest „conflict” dintre om și urs care apare în fiecare primăvară/vară? 

În primul rând, trebuie să ne îndepărtăm de ideea romantică a unei conviețuiri armonioase între urs și om. Ceea ce trebuie să atingem este o coexistență cu un număr de conflicte cât mai redus, atât ca și gravitate, cât și ca număr. Întrebarea dumneavoastră vine într-un moment potrivit, pentru că în acest moment dezvoltăm în cadrul WWF și cu ajutorul asociației în care de asemenea activez, „Transylvanian Wildlife Project”, o propunere de proiect internațional care are ca scop de a oferi soluții concrete și măsuri fezabile pentru a reduce conflictele dintre om-urs. Măsurile preventive de protecție a proprietății, precum gardurile electrice și câinii de pază s-au dovedit a fi funcționale dacă sunt aplicate în mod corespunzător. Prin urmare, ne concentrăm în proiectul nostru asupra măsurilor reactive, care încă nu sunt pe deplin funcționale în România, sau care nu s-au utilizat deloc, precum: 

1. Instituirea unui sistem de administrare și intervenție rapidă reactivă pentru cazurile grave de conflict cu urșii problematici. Concret, oferim un program de creștere a capacității unităților de intervenție, în vederea formării de experți care să acționeze profesional și rapid, în baza unei evaluări adecvate a situațiilor critice. 

2. Reducerea gradului de animale habituate/ exemplare condiționate de hrană complementară. Prin punerea în aplicare a metodelor inovative de alungare a animalelor și evaluarea eficienței acestora în zonele pilot, se vor pune bazele gestionării non-letale cu succes a indivizilor problemă. În același timp, vom evalua efectul hrănirii complementare/ artificiale a animalelor sălbatice la observatoarele de vânătoare, dar și la observatoarele utilizate în scopuri turistice. Se vor dezvolta măsuri și soluții de reducere a habituării și condiționării animalelor. În acest context, un subiect important și delicat este gestionarea deșeurilor.

3. Înființarea sau, după caz, eficientizarea unităților de patrulare de către autorități pentru a reduce nivelul de braconaj al carnivorelor mari, în special al urșilor (și al speciilor de pradă) în zonele în care nivelul braconajului este (potențial) mare, utilizând experiența altor țări în care acest fenomen a fost redus cu succes. 

4. Creșterea gradului de acceptare al ursului în rândul comunităților rurale prin campanii de informare și educare. 

Vom identifica și veni cu soluții inclusiv legat de lacunele legislative și administrative. Toate aceste acțiuni au devenit și mai importante în timpul pandemiei: situația conflictuală se va agrava, deoarece în toată lumea animalele sălbatice au început să își recucerească habitatele în zonele urbane și rurale, respectiv să aibă deplasări mai ample. Acest proiect necesită implicarea autorităților locale, dar și a Ministerului Mediului, alături de toate celelalte grupuri interesate –  gestionari ai fondurilor cinegetice, gărzi forestiere, comunități locale, fermieri, oameni de știință, organizații non-guvernamentale - în zonele pilot, una dintre ele fiind Băile Tușnad din județul Harghita. Suntem încântați că printre partenerii noștri în acest proiect se numără Jandarmeria Română și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cinegetică şi Resurse Montane Miercurea Ciuc, precum și alte organizații neguvernamentale din România cu expertiză în domeniu, precum ACDB Vrancea, Zarand și ACNV Harghita. Dorim să subliniem și să apreciem buna colaborare și relație de-a lungul anilor cu Jandarmeria Covasna, respectiv cu APM-urile Covasna și Harghita.  

- Care ar fi principalul mesaj pe care l-ați transmite cetățenilor, astfel încât să știm clar de unde pornește această problemă și ce se poate face pentru a nu contribui la agravarea ei? 

Tema conflictului om - animale sălbatice este una complexă și necesită diverse abordări și măsuri pentru a fi redusă. Aceste măsuri nu le putem aborda într-un singur proiect, și nu singuri, fiind necesară o colaborare transdisciplinară în acest sens. Vă dau un exemplu foarte simplu: cei mai buni profesioniști, cu cele mai bune măsuri și echipamente, nu vor reuși să alunge urșii din zona de conflict precum Băile Tușnad, dacă pe cealaltă parte a muntelui animalele sunt hrănite masiv și în mod repetat în scop turistic. Este o utopie. Această acțiune la limita legii, chiar ilegală, se practică la noi în țară sub numele de „ecoturism”. Situația se agravează și devine periculoasă atât pentru om cât și pentru animal. De unde vine problema? De exemplu, de când nu se mai practică vânătoarea la urs, unii gestionari de fonduri cinegetice încearcă să își mențină în viață asociația în acest mod ca sursă de venit, sau anumite persoane au văzut o oportunitate în asta. Însă s-a mers mult prea departe, afectând comportamentul urșilor. Aș dori să subliniez că nu mă refer la hrănirea în scopul gestionării fondurilor cinegetice. Vom încerca să găsim o soluție împreună cu gestionarii fondurilor cinegetice pentru această zonă gri din perspectivă juridică și să ne asigurăm în același timp că urșii nu sunt habituați în continuare.  Avem nevoie și de expertiza gestionarilor pentru aspecte particulare de etologie ale animalelor sălbatice. Mesajul pentru cetățeni nu este nou, s-a spus de multe ori și transmite lucruri de bun-simț: să nu hrănim animalele sălbatice și să încercăm toți să împiedicăm accesul acestora la hrană artificială/ complementară, protejând proprietatea noastră în zonele de conflict, și să nu aruncăm sau depozităm deșeurile într-un mod nechibzuit. 

Eu sunt convinsă că noi, împreună cu toate grupurile interesate, avem în fond același interes, care ar fi o coexistență cu o populație sănătoasă de urs, fără conflicte esențiale. Paradoxal este că, în loc să colaborăm, am creat tabere diferite. Vrem să îmbunătățim legătura și colaborarea prin proiectul nostru. Revenind la prima întrebare, trebuie odată pentru totdeauna să încetăm disputele dintre noi, astfel încât să putem rezolva împreună conflictul cu ursul sau cu alte animale sălbatice.

Întrebările și răspunsurile vin în contextul articolului publicat miercuri, 6 mai, în Observatorul de Covasna și pe  site-ul www.covasnamedia.ro, despre faptul că tot mai mulți urși au început să își facă, din nou, simțită prezența în comunitățile din județ, cea mai afectată fiind, până în prezent localitatea Păpăuți din Zagon. Între timp, s-au emis ordine de recoltare pentru doi urși, dar problema este, după cum spun autoritățile, cetățenii și specialiștii, doar momentan rezolvată. 

Sursă foto: Transylvanian Wildlife Project.