INTERVIU 12 august 2020

„Teatrul nu moare, teatrul se transformă”

de Iulia Drăghici - Taraș | 2543 vizualizări

Interviu cu Anna Maria Popa, managerul Teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe

În martie, când s-a tras cortina, și la propriu și la figurat, din cauza pandemiei, lumea atât de fină și delicată a teatrului a primit o lovitură grea, din care acum pare că începe a se dezmetici. Cu forțe aproape neomenești și eforturi numai de ei știute, cei din echipa Teatrului Andrei Mureșanu au fost, cu ajutorul multiplelor proiecte derulate în online și nu numai, o rază de lumină într-o lume atât de întunecată de criza sanitară. Și încep, din nou, să strălucească tot mai tare, pentru că, încet, se pregătesc să dea drumul stagiunii 2020/2021. Primul spectacol, programat pentru 1 septembrie, va fi „Faust Family” în regia lui Nagy Botond, unul dintre câștigătorii D-Butan-t. Urmează și patru premiere, dar și o grămadă de alte evenimente. Despre acestea, dar și ce a însemnat timpul scurs din martie, în interviul următor, în care am stat de vorbă cu managerul Anna Maria Popa. 

A fost și este o perioadă grea pentru toată lumea. Totuși, viața, se pare, merge înainte, chiar și cea culturală și vă pregătiți atât pentru o nouă stagiune, cât și pentru o nouă ediție D-butan-t. Spune-ne, te rugăm, câteva informații, prima dată, despre noua stagiune. La ce să ne așteptăm? 

Ne așteptăm la o stagiune de compromis, pentru că nu sunt proiecte planificate inițial. A trebuit să găsim soluții, să producem spectacole, în primul rând cu actori mult mai puțini. Intrasem într-o zonă în care prezența a 10, 12 actori pe scenă în condiții de pandemie deja este extrem de dificil de organizat. Atunci, inclusiv din punct de vedere repertorial, am încercat să schimbăm cumva viziunea pentru noua stagiune, în așa fel încât să fim cât mai aproape de ceea ce ne împinge pandemia să facem. În felul acesta, cumva, ne asigurăm că în momentul în care vom avea voie să jucăm și în interior, condițiile în care o vom face sunt cele mai sigure. Nu neapărat pentru că avem o frică anume, ci pentru că ne dorim ca absolut toată lumea să se simtă în siguranță atunci când ne trece pragul. Sunt foarte multe discuții în spațiul public despre ce se întâmplă și fiecare percepe contextul actual dintr-o perspectivă personală și uneori aceste perspective sunt foarte diferite, dar noi, în calitatea noastră de instituție publică, trebuie în primul rând să ne gândim la binele spectatorilor noștri, și nu doar la confortul fizic, ci în primul rând la cel psihic. Oamenii trebuie să vină de drag, să se simtă bine și să se simtă în siguranță. 

Despre spectacolele din noua stagiune, ce poți să ne spui?

Vom avea în abonamente 12 spectacole, deci nu ne dezicem de această cifră cu care am obișnuit publicul. Sunt spectacole de succes din stagiunile trecute. Unele dintre ele se reiau, altele sunt adaptate la noile condiții și venim și cu patru premiere. Prima va fi un spectacol pe care l-au lucrat peste vară colegele mele Elena Popa și Fatma Mohamed. Spectacolul se va numi „Destins”.  Premiera va avea loc la final de septembrie și este gândită să o avem afară, pe una din scenele oferite de oraș. Apoi, în iarnă vom avea o a doua premieră, pe un text prelucrat de Ingmar Bergman, asta pentru că este anul Bergman și am vrut și noi cumva să marcăm acest eveniment. Este, în viziunea noastră, o alegere foarte bună, deoarece este vorba despre scene de căsătorie și este un spectacol doar în două personaje, ceea ce ne ajută foarte tare în planificarea acestui eveniment. În a doua parte a stagiunii, ceea ce va avea loc începând cu ianuarie 2021, avem un spectacol foarte frumos gândit de Andrei Măjeri. Stagiunea o va închide Radu Afrim. 

Și D-butan-t revine într-o nouă formă... 

D-Butan-t vine într-o formulă de criză. Dar și de data aceasta, toate forțele Universului cumva s-au adunat ca să ne vină în sprijin. Iar, chiar dacă inițial, decizia de a face acest festival în coproducție cu alt teatru a venit dintr-o disperare, deoarece am pierdut finanțări din alte părți, s-a dovedit a fi o decizie extraordinară. Această nouă echipă care s-a creat pentru acest an este una foarte, foarte activă. Avem un partener extraordinar în Teatrul din Constanța și chiar ceea ce se întâmplă în momentul de față, toate planurile pe care le dezvoltăm și programul pe care îl pregătim la D-Butan-t, par a fi ceva de foarte bună calitate și îndrăznesc să spun că va fi o ediție memorabilă. Am așa un sentiment că va fi încununarea edițiilor anterioare și că în sfârșit tot ceea ce am învățat și am acumulat în aceste patru ediții se va regăsi în această a cincea ediție eveniment. 

Cum a început colaborarea cu Teatrul de Stat Constanța, cum v-ați găsit? 

Cu Teatrul din Constanța avem mai multe parteneriate și colaborăm foarte bine împreună. Știam că și ei au fonduri câștigate pentru proiecte de susținere a tinerelor talente, mai ales pe ideea de debut. Și cum „Gala Hop”, care ar fi trebuit să se țină la Constanța, din motive tehnico-financiare, pandemice și așa mai departe, se va ține în București, într-o variantă mai restrânsă, a rămas în felul acesta Constanța oarecum descoperită pe ceea ce înseamnă proiecte de debut. Discutând, a fost o decizie extraordinară de ambele părți. Ei ne-au ajutat pe noi să putem să ne desfășurăm în cele mai bune condiții această ediție de festival și noi, cumva, le-am susținut ideea de sprijin al debutanților prin conceptul nostru și prin tot ceea ce a construit festivalul D-Butan-t în ultimele patru ediții.  

Cum a fost să alegeți cele opt spectacole din 27 de propuneri? 

A fost o decizie foarte grea. În comisia de evaluare am fost nouă persoane. Ceea ce a fost de ajutor, pentru că au fost păreri foarte diferite și s-a făcut un punctaj extrem de bine documentat, care a fost foarte strâns. Am ajuns la aceste opt spectacole, ele fiind la câte un punct distanță, ba unele dintre ele chiar cu același punctaj și a trebuit să găsim metode de departajare. Au fost înscrise spectacole extraordinar de bune. Deci am avut o sarcină chiar dificilă în a ne rezuma doar la aceste opt spectacole, dar credem că ne reprezintă. Faptul că sunt 30 de actori debutanți care vor fi prezenți la Constanța, din care se vor alege cinci finaliști, care ulterior vor fi prezenți și la Sfântu Gheorghe, eu zic că este o pepinieră fabuloasă și ne oferă garanția că viitorul nostru coleg sau viitoarea noastră colegă va fi într-adevăr exact ce ne dorim și de top în peisajul tinerilor actori din România la ora actuală. 

O altă surpriză interesantă pregătită de TAM pentru cei mici și cei mari este „Poveştile TAM – LiterNet”. Cum s-a născut ideea acestui proiect? 

Este un proiect tare drag nouă. Ne-am dori tare mult să îl ducem mai departe, dar trebuie să scriem niște proiecte pentru a câștiga și niște fonduri, pentru că nu este deloc un proiect ieftin și necesită extraordinar de multă muncă. Dar cum s-a născut? Făcusem la invitația colegilor din Casa de Cultură „Kónya Ádám” un șir de povești cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului, când iarăși, câțiva actori TAM au citit povești foarte drăguțe pentru copii. Prietenul teatrului nostru, Răzvan Penescu de la LiterNet a văzut și acele povești și așa s-a născut ideea de a face un proiect împreună, pe care să îl susținem ambele părți. A fost sugestia lui Răzvan să prelucrăm Poveștile Măgărușului, pentru că sunt foarte dragi inimii lui, încă de când le-a publicat prima oară. Din punctul meu de vedere, a fost un proiect foarte interesant pentru că nu era vorba doar de citit poveștile care oricum sunt foarte reușite, dar vizual având acest fundal însoțitor în desenele Iulianei Vîlsan, îi oferă o anumită dinamică. Sunt aproape niște filmulețe.  

Luni seara ați adus spectacolul „Nu chiar 1918”, în regia lui Cristian Ban, mult-discutatul spectacol, din nou, la Sfântu Gheorghe, de această dată, în premieră în aer liber. Am văzut și că din postura de manager ai trecut în cea de actor. Cum a fost acest eveniment pentru tine? 

A fost foarte drăguț. Eram foarte agitată în spatele scenei, pentru că voiam să mă asigur că totul este în regulă, că toată lumea știe ce are de făcut. Sunt obișnuită să aștept publicul, să mă asigur că toată lumea poartă mască, toată lumea s-a dezinfectat și a fost un pic dificil să stau cuminte în spatele scenei și să nu mă implic în ceea ce înseamnă organizare, mie plăcându-mi mult mai mult partea de organizare, dar este singurul spectacol în care am acceptat să joc și să fiu alături de colegii mei pentru că așa s-a potrivit contextual. Este singurul spectacol care, cel puțin din punctul meu de vedere, în memoria colegei mele, Mirela Bucur, vreau să îl fac cât pot eu de bine, pentru că am cumva o legătură sufletească față de felul în care s-a întâmplat această înlocuire. E cumva mai mult o problemă de suflet decât una organizatorică. În schimb, nu am de gând, sub nicio formă să îmi fac un obicei din asta. 

Pentru tine, ca manager de teatru, care a fost cea mai grea parte de când a început pandemia? 

Perioada șomajului tehnic. Este foarte greu să gestionezi o situație de a sta acasă, de a-ți pierde o bună parte din venituri, de a nu putea să îți faci meseria, de a găsi tot felul de soluții pentru a merge mai departe și toată această incertitudine este extrem de obositoare și foarte grea, pentru că nici în ziua de azi nu știm la ce să ne așteptăm. Imposibilitatea de a-ți face planuri este iarăși o chestie care te termină psihic. Ai tot felul de soluții, tot felul de idei pe care începi să ți le pui în pagină, încerci să găsești inclusiv finanțare pentru ele și a doua zi mai vine o ordonanță și planurile tale și nopţile nedormite au fost în van. Cred că această inutilitate și constantă neputință este ceea ce ne termină cel mai tare. Dacă am putea cumva să găsim niște soluții care să stea în picioare, chiar dacă nu pe termen lung, dar măcar să avem puțină coerență pe termen scurt și mediu, cred că ne-ar ajuta foarte mult, dar nu este ceva ce să țină de noi. Și în momentul de față suntem într-o situație foarte dificilă pentru că zi de zi căutăm soluții: unde jucăm, cu cine facem parteneriate, cum facem să nu ne pierdem niște finanțări.  

Cum ați simțit publicul TAM de când cu pandemia?

L-am simțit aproape. Și la ceea ce am difuzat online, vizualizările au fost în număr foarte mare. De fiecare dată când am jucat, chiar și în teatrul de vară improvizat în curtea teatrului, întotdeauna au fost oameni. Chiar dacă am jucat pentru 20 de locuri. Dacă 20 de locuri am avut la vânzare, alea cu siguranță s-au dat instant. Foarte mare succes a avut și „Actorul, o carte vie”, atunci când tocmai pentru a nu ne pierde această relație cu spectatorii noștri, am avut inclusiv deschiderea de a face întâlniri unu la unu. Toată această perioadă a fost încununată, cred, cu spectacolul de ieri seară (n.red. Nu chiar 1918), când numărul spectatorilor a fost unul foarte mare. Au fost, cred, peste 120 de oameni, maximul pe care l-am putut aloca pentru ca toată lumea să stea pe scaune, pentru a respecta distanțarea socială. A durat inclusiv mai mult accesul în grădina Parcului 56, până s-a măsurat temperatura fiecăruia, până s-au dezinfectat. Dar cu toate acestea a fost o experiență memorabilă. Spectacolul s-a desfășurat în condiții extraordinare și mulțumirile noastre se îndreaptă către Casa de Cultură „Kónya Ádám”, pentru că am avut foarte mult sprijin. Este un parteneriat care pe noi ne-a stabilizat și ne-a oferi un confort psihic, că uite, se poate și avem încă o șansă să ne desfășurăm activitatea. 

Ne surprindeți mereu cu multe activități creative, cu idei foarte frumoase. Unde vă găsiți inspirația?

În ultima vreme, inspirația ne vine din agitație, din panică și din nopțile nedormite. Atâtea probleme avem de rezolvat, încât la un moment dat trebuie să fii foarte creativ pentru a supraviețui. Cred că e pur și simplu instinct de supraviețuire, mai mult decât creativitate. Dar da, sunt niște proiecte foarte faine, în paralel am mai avut și alte activități, despre care voi vorbi la momentul respectiv, pentru că am muncit și în plus față de tot ce am povestit până acum, dar proiectele urmează să apară în octombrie, noiembrie și atunci mai las niște surprize și pentru toamnă-iarnă. 

Cum s-au derulat și se derulează repetițiile în această perioadă?

În foarte bune condiții, respectând toate normele de protecție sanitară impuse de lege. Am fost în constantă legătură cu cei de la DSP, avem toate autorizațiile și întâlnirile și motivațiile, inclusiv cu medicii de la Protecția Muncii, care ne-au dat recomandări, conform regulamentelor, am trecut și prin controale, dar nu am avut niciun fel de probleme. La noi absolut totul s-a respectat exact așa cum ni se cere legal și atunci nici nu au existat probleme. 

Pandemia și-a pus amprenta foarte mult inclusiv pe cultură. Care ar fi mesajul pentru oamenii care totuși găsesc motive să nu respecte regulile?

Uman, aș putea transmite faptul că într-o comunitate nu te poți gândi numai la tine. Întotdeauna trebuie să te gândești la cel de lângă tine și exact așa cum spusesem mai devreme, pentru noi cel mai important este confortul fizic, dar și psihic al spectatorilor noștri. Ar trebui ca fiecare om să se gândească la treaba asta, că un pic de sacrificiu acum, s-ar putea să ne ajute pe toți mai încolo. Dacă mai rezistăm acum puțin și respectăm tot ceea ce ni se impune, s-ar putea să scăpăm mai repede. Înțeleg frustrările oamenilor. Oricine poate fi frustrat în situația asta, pentru că nu e vorba doar de pandemie, ci este vorba și despre felul în care această pandemie a fost tratată, din toate punctele de vedere. România are, din păcate, un sistem sanitar problematic, la București s-au luat anumite decizii care nu sunt neapărat în interesul cetățeanului. Această metodă de a scoate cetățeanul țap ispășitor nu este o metodă sănătoasă de a trata comunitatea și oamenii pe timp de pandemie. Oamenii au nevoie de susținere, de sprijin, de informare, nu au nevoie să fie arătați cu degetul. Niciodată un om certat nu o să vină în sprijinul tău, pentru că întotdeauna va avea un scut  în față. Ar trebui să ne gândim mai mult la cum ne sprijinim reciproc și cum avem grijă unii de alții, fără a ne mai arăta cu degetul. Dar toate acestea sunt niște gânduri umane, pe care nu pot să le împărtășesc în calitate de director de instituție. În schimb, da, haideți să facem un efort ca oameni. Depinde de fiecare dintre noi ce facem ca să scurtăm toată această perioadă în așa fel încât să mai fim și să mai existăm în condiții optime și după ce această perioadă se încheie sau nu. Pentru că la cum funcționează lucrurile, e foarte posibil să devină un modus operandi și să trebuiască să învățăm să funcționăm în felul acesta o perioadă mult mai lungă decât ne-am fi așteptat inițial.  

Care ar fi principalul mesaj pe care ai vrea să îl transmiți, acum, când pregătirile pentru noua stagiune sunt în toi, publicului TAM? 

Publicul să rămână sănătos, să rămână fericit, să rămână încrezător. Teatrul nu moare, teatrul se transformă. Este la fel ca energia, din punctul de vedere al lui Einstein. Nu putem decât să fim alături, noi de ei și ei de noi. Această unitate și gândurile pozitive ne dau energia și puterea să găsim în permanență soluții în așa fel încât teatrul să rămână viu și să rămână acolo unde îi este locul, în fața publicului. 

Mai multe informații despre activități  și evenimente sunt disponibile pe pagina de Facebook Teatrul Andrei Mureșanu. 

Distribuie articolul:  
|

INTERVIU

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.