INTERVIU 22 martie 2019

„Apa de la Sfântu Gheorghe e în primele 10 din țară în ceea ce privește calitatea”

de Iulia Drăghici - Taraș | 2948 vizualizări

Interviu cu directorul Operatorului Regional Covasna Gospodărie Comunală SA, Fejér Sándor

Ziua Mondială a Apei este marcată anual pe data de 22 martie, încă din 1992. Scopul evenimentului, inițiat la nivelul Națiunilor Unite, este să ne facă atenți la importanța majoră pe care această resursă uimitoare a naturii o are în viețile noastre și totodată, să ne determine să o utilizăm mai cu grijă, fiind, totuși, o resursă limitată. În același timp ar trebui să ne facă să ne punem întrebări. Câți dintre covăsneni se bucură în ziua de azi, de secol XXI, de sisteme de apă și canal puse la punct? De ce avansează atât de greu racordările? Cât este de bună apa de la robinetele covăsnenilor? Ce putem să facem să protejăm această resursă? La aceste întrebări, și multe altele, ne-a răspuns, într-un interviu realizat cu ocazia Zilei Mondiale a Apei, Fejér Sándor, directorul general al Operatorului Regional Covasna Gospodărie Comunală SA, care din 2009 deservește prin serviciile sale peste 102.000 de locuitori ai județului, din 13 localități.

– Astăzi marcăm Ziua Mondială a Apei. De ce i-ați sfătui pe covăsneni să își îndrepte atenția către acest eveniment? 

– În primul rând, trebuie să avem grijă de apa pe care o avem. Noi aici dispunem de surse foarte multe și foarte bune de apă. Și la Sfântu Gheorghe, și Întorsura, și Covasna, și Târgu Secuiesc sunt alimentate cu apă potabilă foarte bună. Apa de la Sfântu Gheorghe e în primele 10 din țară în ceea ce privește calitatea.

– Apa înseamnă viață, asta e clar.

– Da, fără apă nu se poate, de aceea trebuie să avem grijă de calitatea apei și să nu stricăm ce e bun. Mă gândesc la Râul Olt, de exemplu.

– Asta înseamnă și că rolul vostru în județul Covasna este extrem de important. Dar ce înseamnă mai exact acest lucru?

– Activitatea noastră este foarte simplă. Captăm apa, o tratăm, adică o aducem la calitatea necesară pentru a putea fi folosită, și o distribuim. După aceea vine partea a doua, în care noi preluăm apele uzate menajere de la populație, o dirijăm la stația de epurare, unde din nou o aducem la o formă în care poate fi deversată în pâraie și în emisarii care sunt lângă stație. În toate cele patru orașe, unde noi am făcut și investiții foarte mari, atât calitatea apei se încadrează în normele legale, dar și calitatea apei epurate este tot la parametrii.

– Ce înseamnă investiții foarte mari?

– S-au făcut retehnologizări la Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Covasna, la stațiile de apă și la stațiile de epurare de la Sfântu Gheorghe, deci peste tot, prin programul POS, s-au pus la punct stațiile de apă și toate stațiile de epurare.

– Adică ați accesat fonduri europene.

– Da, prin POS1. Acum continuăm. POS1 s-a referit în primul rând la orașe și acum continuăm cu POIM, care se va referi la comune și sate.

– Deci acum vă îndreptați atenția către zona rurală din județ?

– Exact.

– Sunt și persoane care spun: „Apa este un dar de la Dumnezeu, de ce să o plătim?”. Ce le răspundeți acestor persoane?

– Da, apa e dată de la Dumnezeu, dar nu întotdeauna este curată. De pildă, la Târgu Secuiesc sunt foarte multe minerale, aceea trebuie tratată. La Sfântu Gheorghe conține mult fier, care este un impediment în utilizare. Deci toată această apă trebuie tratată, ca să ajungă la omul de rând trebuie să treacă prin conducte, trebuie să treacă prin stații de pompare, că altfel nu ar fi presiunea necesară, deci toate acestea înseamnă cheltuieli.

– Dacă spuneți că la nivelul județului Covasna avem printre cele mai bune ape din țară, ca prețuri cum stăm?

– Ca prețuri suntem, ca întotdeauna, la un nivel foarte, foarte jos. Și acum suntem pe locul 5- 6 din coadă, din 32 de operatori.

– Asta e datorită faptului că avem apă mai bună?

– Nu, prețul este hotărât de Consiliul Local. Noi nu putem să mergem cu alte tarife decât cele impuse de autorități. Plus că trebuie să aibă și aprobarea ANRSC-ului de la București, care este autoritatea care verifică calculele pentru tarifare, atât la apă potabilă, cât și la apă epurată.

– În ceea ce privește instalațiile, de apă, canalizare, din județ, cum stăm?

– La Sfântu Gheorghe, din sursa de apă existentă, folosim în jur de 50% din puțurile pe care le avem. Ca debit, nu folosim decât jumătate. Strategia noastră este ca să existe o conductă, pe care o să o facem prin POIM, care să meargă până sus la Tușnad și care să asigure alimentarea cu apă rece a tuturor comunelor și paralel cu ea, să aducem o conductă colectoare, pentru canalizare menajeră și astfel să nu mai avem în fiecare comună stație de apă, stație de epurare. Toate vor veni în Sfântu Gheorghe. Cam aceasta este strategia și la Covasna. Toate comunele limitrofe vor primi apă de la Covasna. Același lucru îl facem și la Întorsura. Acolo am găsit o bună colaborare cu Vama Buzăului, care deși este în județul Brașov, a hotărât să treacă la noi și ei au o sursă foarte mare de apă. Va mai exista o conductă la Târgu Secuiesc.

– Deci vreți practic să faceți patru centre locale?

– Da, pentru că s-a dovedit că nu a fost bună ideea cu stații de epurare în fiecare comună, că nu poate să funcționeze la parametri și atunci avem probleme.

– Atunci câte stații de epurare avem în prezent?

– Avem foarte multe. Avem în fiecare comună pe care am preluat-o. Avem în Ozun, în Bodoc, în Ghidfalău, deci peste tot, dar stațiile de epurare de comune nu au capacitatea să epureze cum epurează stația de la Sfântu Gheorghe.

– Asta înseamnă că pe termen lung, investiția de a face aceste stații de epurare va fi inutilă pentru că va funcționa această stație locală?

– Și ca logistică, și personal, și întreținere, și mentenanță e mai bine. Toate converg spre strategia aceasta aleasă de noi, cu centre de alimentare cu apă și de epurare apă. Stațiile mai mici nu-și duc la îndeplinire scopul. Se face o investiție și nu e bună. Apa nu are calitate.

– Dar s-au oprit lucrările la construcții de stații de epurare? Mă gândesc că acum nu mai construiește nimeni, știind că nu sunt eficiente, nu?

– De multe ori nu suntem ascultați și se fac în continuare. Cu toate că să știți că județul, împreună cu noi, pe strategia asta merge.

– Ce procent din populația județului e racordată la sistemul de apă curentă?

– În Sfântu Gheorghe avem, de exemplu, 99% din gospodării legate la apă și canalizare. Mai avem foarte mult de lucru la Întorsura, unde din cauza reliefului, cu case mai disperase, se leagă mai greu. Dar și acolo, cu ajutorul programului POS am reușit să aducem. Acum acolo nu e decât 40% din populație legată. E foarte puțin. De acum încolo. Sunt costuri și oamenii nu sunt întotdeauna de acord să le achite. Sunt costuri pentru epurare. De pildă, în Germania, costul la epurare e mai mare decât la apă. Este și normal. E mai greu să faci apă curată dintr-o apă murdară.

– Și la Târgu Secuiesc și Covasna cum e?

– Târgu Secuiesc și Covasna se aseamănă cu Sfântu Gheorghe, deci în mare parte s-a cam terminat cu alimentarea cu apă și canalizare. Stăm bine. Nu mai avem așa mulți locatari care să nu fie racordați.

– Dar aici vorbim doar de zona urbană. La nivel rural cam care ar fi situația?

– Aici vorbim cam de circa 60% din populație. Dar știm doar de localitățile care sunt în aria noastră de operare: Ozun, Ghidfalău, Bodoc, Arcuș, Chichiș, Ilieni, Catalina, Sânzieni, Sita Buzăului și Barcani.

– Cum s-a ajuns la această situație, în care Gospodăria Comunală este considerată, la nivelul opiniei publice, vinovată pentru întârzierile la lucrările de canalizare din localități ca Întorsura Buzăului și Târgu Secuiesc?

– Acolo a fost o politică foarte proastă vizavi de lucrările de apă și canal. Firma a intrat în insolvență pentru că nu a avut un tarif cu care ar fi putut să reziste. Dacă ai prețul cel mai mic, după ce îți plătești utilitățile și salariile, nu îți mai rămân bani pentru investiții și mentenanță. S-a mers așa, și nu s-a făcut nimic timp de 20 de ani. Am ajuns în fața unui fapt împlinit. Când am preluat Întorsura, avea 60% pierdere. Deci din 100 de litri, 60 se pierdeau. (...) Ne-am chinuit foarte mult să aducem Întorsura unde este azi. Cam același lucru a fost și la Târgu Secuiesc. Politica a fost să nu fie tarif mare și timp de 20 de ani n-au făcut nimic. Când am preluat, cea mai tânără mașină pe care o aveau ca utilaj era din 84. La Întorsura am preluat trei oameni, cu o șurubelniță și un ciocan. Prin POS s-au adus buldoexcavatoare, vidanje și multe alte utilaje. Deci schimbarea se vede.

– Dar eu întreb și de lucrările care se execută în orașul Întorsura Buzăului acum.

– La Întorsura, lucrările de canalizare se fac prin programul POS1. Din păcate, acolo am avut un constructor care a intrat și în insolvență. Foarte mult ne-am chinuit să termine. Momentan pot să vă spun că suntem cam la 90% gata. Am tras de el cumva. Părerea mea este că până în iunie-iulie suntem gata cu totul și facem recepția. (...) Populația a avut mult de suferit, dar așa este întotdeauna, că nu poți să zugrăvești fără să faci deranj în casă.

– Sunt state care au canalizare și apă curentă de ani buni, în schimb România se chinuie să intre în rând cu lumea. Unde credeți dumneavoastră că ar fi problema?

– Este o treabă și de educație, de civilizație. Ne cade rău. Oamenii au fost săraci întotdeauna, iar investițiile în canalizare și apă nu pot fi făcute decât cu bani de la Guvern sau europeni. O comună mică nu o să aibă niciodată bani să facă investiții în apă-canal, ca să nu vorbim de stații de epurare, filtrare, dedurizare. Ăstea sunt cheltuieli foarte mari și nu se pot face decât cu ajutor, fie că e de la UE sau de la Guvern.

– Dar la nivel județean e aceeași problemă?

– Suntem în rând cu lumea. Nu e nici mai bine, nici mai rău.

– Primarul Antal Árpád spunea la un moment dat că sediul Gospodăriei Comunale va fi mutat din zona centrală a municipiului Sfântu Gheorghe mai spre periferie. Ce părere aveți despre idee?

– Momentan acest spațiu este mic pentru toate mașinile și utilajele pe care le avem și nici nu e normal ca prin centrul orașului, utilaje de 23- 30 de tone să mărșăluiască. De obicei, aceste utilaje sunt undeva la marginea orașului și intervin numai acolo unde este cazul. Prin achizițiile pe care le-am făcut prin POS Mediu, vidanje, utilaje de curățire canal, camioane, buldoexcavatoare și altele, nu mai încăpem. Ăsta este motivul pentru care am cerut să vedem unde putem să primim un teren. Momentan suntem în faza în care căutăm să construim un sediu nou. Avem niște oferte pentru Câmpu Frumos, acolo are orașul teren. Ne mai uităm și noi să vedem unde mai găsim spre periferie. Ăsta este trendul. Nicăieri nu stă salubritatea sau canalizarea în mijlocul orașului.

– Scrieți, pe site, că ne confruntăm cu problema scăderii proviziilor de ape dulci. Voi cum acționați, proactiv, în mod concret, în această situație?

– E încălzirea globală. Și puțurile trebuie să fie forate mai adânc. Râurile au început să aibă debite mai mici. Noi am acționat în primul și în primul rând prin montarea contoarelor. Prețul apei, undeva îl influențează pe om să nu folosească prea mult. Deci dacă ai un preț mic, nu te interesează dacă ai folosit 10 sau 20 de metri cubi pe lună. Când ai un preț mai mare ești atent. Noi nu putem altfel influența, și tocmai de aceea de obicei vara avem probleme. Toată lumea își udă grădinile și ne crește foarte mult consumul. Și asta înseamnă de multe ori risipă.

– Ce recomandare ați avea, din acest punct de vedere, pentru covăsneni?

– Opriți risipa apei! Noi, repet, suntem într-o zonă foarte bună, dar vor fi zone unde va dispărea apa. Eu, cu cât vând mai mult apă, cu atât stau mai bine economic. Dar pe termen lung, oamenii trebuie să aibă grijă de apă, pentru că vreau ca și nepoții mei să se poată bucura de ea. Trebuie să avem grijă de râuri, să nu le poluăm, să avem grijă de puțurile noastre. Tocmai de asta avem apă așa bună la Sfântu Gheorghe, pentru că nu este din Râul Olt. Cei din regat din Olt beau. Tocmai de aia nu trebuie poluat. Noi bem din puțurile de mare adâncime, deci nu avem la 10, 20 de metri. Toată aria de captare la Sfântu Gheorghe este cam la 60 de metri. Deci este o apă pură, foarte bună. Numai că are un impediment: conține foarte mult fier, mangan și calcar. Apa de la noi este destul de dură, dar nu avem ce-i face. Lucrez să o filtrez de mangan, de fier, dar pentru duritate o lăsăm așa.

– Adică înseamnă că nu vreți să mai puneți ceva substanțe chimice?

– Da, care să îi scadă duritatea. Nu. E mai bine fără. Fiecare om acasă poate să pună anticalcar, dacă vrea.

– Totuși, recomandați oamenilor să bea apă de la robinet?

– Da! Eu apă de la robinet beau. Este de multe ori, mult, mult mai bună decât ce se cumpără la supermarket.

Distribuie articolul:  
|

INTERVIU

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.