Întâlnire între generaţii la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”
La iniţiativa unor elevi, conducerea Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” (CNMV) din Sfântu-Gheorghe a realizat prima întâlnire între profesorii pensionaţi şi cei tineri prezenţi în şcoală.
La această întâlnire denumită „între generaţii” au fost prezenţi profesori care au părăsit sistemul cu ani buni în urmă, dar şi profesori care de curând s-au pensionat şi încă mai trec pe la şcoală pentru a vizita elevi.
Unii profesori tineri, foşti elevi ai celor pensionaţi, au fost cuprinşi de emoţie la revederea cadrelor didactice, dar şi la amintirea momentelor plăcute trăite împreună cu ei.
Prezenţi în sală, „veteranii” învăţământului românesc din CNMV, soţii Murza, sunt în Sfântu Gheorghe din 1962, timp în care au predat la diferite şcoli sau au pregătit oameni pentru a îmbrăţişa nobila meserie de profesor.
„De când mă aflu în învăţământul românesc am avut parte şi de bucurii, dar şi de neplăceri, însă dacă ar fi să fac alegerea încă o dată nu aş ezita şi tot spre cariera de profesor m-aş îndrepta. Mă bucură iniţiativa elevilor de a organiza asemenea întâlniri deoarece am revăzut foşti profesori, colegi, prieteni şi elevi dragi. Alături de ei am avut parte de momentele cele mai speciale din viaţa mea şi îmi vor rămâne dragi cât voi trăi”, a declarat Teodor Murza.
Diplome de excelenţă pentru profesori
Conducerea CNMV a marcat evenimentul prin acordarea unor diplome de excelenţă pentru profesorii prezenţi la eveniment.
„Prin aceste diplome dorim să vă readucem aminte cât de mult bine a fost făcut prin munca voastră de profesori. În acelaşi timp de fiecare dată când le veţi privi o să vă aduceţi aminte de colegi, dar şi de timpul petrecut împreună”, a declarat directoarea Colegiului, prof. Brânduşe Roman.
Rând pe rând fiecare profesor prezent a urcat pe podium pentru a primi aplauze şi pentru a transmite câteva cuvinte cadrelor didactice încă active în şcoală.
„Sunt profesor şi nu mi-e ruşine de mine”
Profesorul de educaţie fizică şi sport Valkovski Geza a ales să ne spună cât de frumoasă este viaţa ca şi cadru didactic şi ce mult contează pentru tinerii din băncile şcolii să aibe drept model persoane dedicate muncii lor.
„Cea mai mare satisfacţie pe care am avut-o pe durata perioadei active din şcoală este faptul că 49 de foşti elevi ai mei au ales să profeseze în domeniu. Niciodată nu am privit meseria de profesor ca pe un loc de muncă ce îl pot schimba oricând se iveşte ceva. Am practicat meseria ca pe o pasiune, am simţit chemarea şi rezultatul se vede. Am ştiut să mă fac iubit de elevi, dar în acelaşi timp am fost şi sever cu ei să nu îi scap din mână. De fiecare dată când mă văd pe stradă, foştii mei elevi se opresc să schimbe o vorbă cu mine, mă salută cu respect şi mergem mai departe ca oameni şi nu ca doi străini care nu s-au întâlnit niciodată. Pensionarea a venit şi ea ca un program de odihnă după munca multă depusă, dar încă mă gândesc la clipele din cancelarie, la orele de dirigenţie sau excursiile făcute cu elevii. Dacă nu aş fi fost profesor nu cred că aş fi putut aduna atâtea amintiri frumoase. În nicio altă meserie, dacă o practici cu pasiune, nu poţi avea atâtea realizări ca în cea de profesor. Suntem marginalizaţi, avem pensia mică, dar ne avem unii pe alţii şi elevii educaţi de noi”, a conchis Valkovski Geza.