Daniel Şanta Că trăim în țara tuturor paradoxurilor nu mai șochează pe nimeni. Zilnic cutia magică cu 99 de canale (proaste) ne servește câte un subiect care l-ar fi făcut pe Caragiale să toarne schițe cu duzina. Printre aceste paradoxuri n-aș vrea să treacă neobservat faptul că trăim în patria ai cărei politiceni de frunte (sau de chelie) știu mai puțină limbă engleză decât un copil de clasa a șasea.

Daniel Şanta

Că trăim în țara tuturor paradoxurilor nu mai șochează pe nimeni. Zilnic cutia magică cu 99 de canale (proaste) ne servește câte un subiect care l-ar fi făcut pe Caragiale să toarne schițe cu duzina. Printre aceste paradoxuri n-aș vrea să treacă neobservat faptul că trăim în patria ai cărei politiceni de frunte (sau de chelie) știu mai puțină limbă engleză decât un copil de clasa a șasea. Nu vreau să-mi închipui starea de spirit din Parlamentul European când Gigi Becali încearcă să dialogheze. Precum nici zâmbetele pline de milă pe care le stârnește chiar șeful statului, Traian Băsescu, la fiecare cuvânt rostit în fața vreunui for internațional carel mai bagă în seamă, a vreunui ziarist străin ș.a.m.d.

Să recapitulăm. În ianuarie 2008, Traian Băsescu are probleme cu genurile și-i spune Suveranului Pontif Papa Benedict al XVI-lea „Este o zi norocoasă pentru soţia mea. Este ziua lui“ (în traducere exactă). Un soție, doi soții, soțiul meu (zâmbete amare). În același an 2008, președintele face o gafă diplomatică de proporții, obligându-l pe Nicolas Sarkozy să-i suporte engleza stâlcită, deși francezii au o adevărată aversiune față de engleză atunci când vine vorba de diplomație. Ce-i drept însă, mai bine în engleză decât prin semne.

Dar Băsescu nu se lasă și experimentează la întâlniri la nivel înalt. Liderul de la Cotroceni le-a vorbit participanţilor la o conferinţă paneuropeană privind căile navigabile interioare despre „Sulaina cenăl” – canalul Sulina - şi a spus că doreşte să fie „les tehnişăn end mor politişăn", adică mai degrabă politician decât tehnician.

Că se ambiționează să își exerseze engleza, ne-o de monstrează și faptul că l-a gratulat cu „Nice to see you” chiar și pe premierul Moldovei, Vlad Filat, care a răspuns debusolat „Bună ziua, domnule președinte”. Și exemplele pot continua...

Ani de zile, intelectualitatea și presa au luat peste picior engleza chinuită dar în linii mari corectă a lui Ion Iliescu, fără a putea anticipa că se poate mult mai rău. Dar iată că se poate, pentru că alegătorul de azi e departe de a conștientiza cât de important este ca statul să fie condus de oameni cu capacități intelectuale deosebite, fără excepție, așa cum au fost cei care-au pus bazele României moderne.

În concluzie, despre Băses cu nu putem să vorbim decât cu propriile expresii. „Iț ridi căl” zicea domnul președinte într-o discuție cu reprezentantul FMI la București. Care „ridicăl” nu e nici „ridicol”, nici „radical”, dar îmi amintește de „furculisionul” caragielean. Dom nule președinte, din pă cate... e chiar „ridicăl“ și trist...

Termin cu o altă aserțiune într-o engleză pocită a domnului președinte, grăită acum câțiva ani într-un interviu pentru Washington Post: „Well, let's don't be pessimistic, when we have all conditions to be optimistic“. (poanta se pierde la traducere)