Vegheată de solide caractere politico-bisericeşti precum sfântul Ilie Sârbu, socrul ginerelui său Victor Ponta, Ţara e pe mâini bune. Miniştrii, preşedinţii de partide, parlamentarii fac cele mai potrivite numiri în cele mai potrivite funcţii. Cum ar zice românul dornic să vadă, măcar din când în când, chipul sluţit al Dreptăţii: „Omul potrivit la locul potrivit”.

Şi ce om mai potrivit pentru încă o funcţie generos plătită decât omul bisericii, omul politic, omul auditului şi omul conturilor, prea-sfântul Ilie Sârbu. Căci cine altcineva ar fi putut să fie numit de ministrul Mediului, Mircea Fechet, în consiliul de administraţie al Romsilva dacă nu unul care, senator fiind, păduri împărţea?!

Era firesc, cârcotaşilor, ca fostul preot ortodox, profesor la seminarul teologic, preşedinte de Consiliu judeţean, apoi senator, ministru, vicepreşedinte al Curţii de Conturi, acest factotum cu sfinţenia aşezată pe creştetul albit de cei 73 de ani în care omul a gândit şi-a răzgândit soluţii, conturi, ministere şi gineri, era firesc, zic, să fie răsplătit pentru întreaga carieră aghezmuită politic cu o sinecură sănătoasă, binecuvântată prin pădurile patriei încă rămase la Romsilva.

Nişte păduri din care afacerile sfântului Ilie Sârbu cu Viorel Hrebenciuc şi alţi păstrători de credinţă ortodoxă şi lemn bisericesc au scos vreo 40.000 de hectare, dar violul ăsta nu s-a putut dovedi pentru că faptele au fost prescrise de instituţia specializată în procese penale pierdute „din lipsă de probe”, dar solid motivate politico-financiar-religios: glorioasa şi deloc inutila noastră DNA.

La întrebarea aceloraşi cârcotaşi, care n-au altă treabă decât să caute pricină sfinţilor cu prea mulţi arginţi, cum că de ce ar avea nevoie de o funcţie în consiliul de administraţie al pădurilor un om care prin munca sa cinstită, în slujba naţiei, a reuşit să adune o avere amărâtă sub formă de trei terenuri intravilane şi două apartamente în Bucureşti, bijuterii şi tablouri de 50000 de euro, un cont bancar de 240.000 de lei – ei bine, la întrebarea asta nu pot răspunde decât aşa cum mă duce capul: omul are mereu nevoie de mai bine, de mai mult, de mai sus, nu se satură să muncească şi să strângă decât atunci când ajunge Sus de tot, acolo unde nu-i nici durere, nici întristare, ci doar lumină şi plăceri.

Căci altfel cum să motivezi această numire dezinteresată politic? Ce să facă cu pădurile un om abia scăpat de dosarul penal pentru furt de păduri? Şi la ce-i mai trebuie bani de la Romsilva unui om care în 2023 a încasat de la Curtea de Conturi o leafă de 325.000 de lei, o pensie de 72.000 de lei de la Casa de Pensii şi altă pensie, de 52.000 de lei, de la Senatul României?!

Există, aşadar, un singur răspuns: Ilie Sârbu este un patriot adevărat, unul din mulţii patrioţi adevăraţi ai Partidului care se pregăteşte de o lungă şi binemeritată guvernare alături de alţi patrioţi adevăraţi de la singurul partid care nu rugineşte, nu-şi pierde valoarea, nu cocleşte – pentru simplul motiv că respectivul partid este poleit cu foiţă de AUR. Iar un patriot adevărat se sacrifică pentru binele Partidului şi al Ţării, dacă nu cumva Partidul se confundă cu Ţara şi-atunci e vorba de unul şi-acelaşi lucru.

Dar Ilie Sârbu ar trebui multiplicat şi cred că specialiştii politici de la Partidul care l-a năşit pe sfântul septuagenar se gândesc şi ei la treaba asta. E nevoie de patrioţi adevăraţi şi la Sănătate, că imediat nu mai avem medici, mor oamenii cu zile aşteptând cu anii o operaţie la un spital al statului român şi ministrul Rafila nu se descurcă.

Soluţia este evidentă: profesioniştii dau chix, nu mai au căutare, a venit momentul sfinţilor cu vechime în politică.

Foto: Agerpres