Daniel Şanta A devenit în ziua de astăzi o tehnică înaltă, o capacitate ieșită din comun, aceea de a respecta pe celălalt. Trăim vremuri în care nu e suficient să fii respectabil pentru a fi respectat. Scara valorilor e răsturnată și aruncată la gunoi. Gherțoii, mitocanii, porcii și fufele sunt astăzi la putere, ei sunt soarele și luna, iar restul sunt doar gloata de nenorociți.

Daniel Şanta

A devenit în ziua de astăzi o tehnică înaltă, o capacitate ieșită din comun, aceea de a respecta pe celălalt. Trăim vremuri în care nu e suficient să fii respectabil pentru a fi respectat. Scara valorilor e răsturnată și aruncată la gunoi. Gherțoii, mitocanii, porcii și fufele sunt astăzi la putere, ei sunt soarele și luna, iar restul sunt doar gloata de nenorociți. Copiii nu-și mai respectă părinții și profesorii, politicienii nu-și respectă alegătorii, bărbații nu-și mai respectă nevestele, nici ele nu-s mai breze, nici măcar banul nu mai e respectat. Altfel nu s-ar sparge în figuri toți bișnițarii prin cârciumi.

Nu știu dacă omul a pierdut respectul pentru alții și pentru că și-a pierdut respectul de sine. Majoritatea oamenilor au uitat de ei înșiși prin muncă, sau înrobit, devenind cum spune Cioran – „robii păcătoși și impotenți ai realității din afară“.

Oamenii nu mai au timp să gândească, să mediteze, să simtă, chiar să trăiască, nu se mai educă și nu-și mai dezvoltă sistemul de valori. Pierd orice urmă de respect, nu pentru că nu vor să respecte ci pentru că nu mai știu ce să res pecte și cum să respecte. Acțiunea în sine își pierde conținutul. Ne place sau nu, ne e frică sau nu, ne interesează sau nu.... dar „ce e aia să respecți”?

Respectul se cultivă pentru cei inferiori, pentru cei egali și pentru superiori! Pentru că suntem diferiți cu toții! Dar avem fiecare din noi personalitatea lui și demnitatea lui.

Ne-am bucurat în 1989 că am câștigat libertatea de opinie, fără să ne dăm seama cât de ușor putem deveni prizonierii lipsei de respect. Pentru că dreptul de a avea o opinie despre orice nu înseamnă dreptul de a desconsidera orice. Faptul că astăzi avem voie să judecăm și să spunem ce gândim nu trebuie să însemne că avem voie să spurcăm și să nu respectăm. Poate tocmai de aceea nu agreez maniera de a trata personajele a unora dintre „colegii“ mei editorialiști din presa de astăzi. Respect însă faptul că le pasă, că trăiesc ceea ce scriu și că nu au căzut pasivi în plasa indiferenței. Cred însă că orice scriere trebuie să degaje și onestitate și moralitate.

Așa cum pe termen lung, respectul de sine și respectul pentru celălalt sunt cheia unei relații trainice între un bărbat și o femeie, la fel cred că respectul de sine și pentru celălalt poate fi aplicat la nivelul unei întregi societăți care astăzi funcționează anapoda.

Vreau să vă imaginați (greu exercițiu) o lume în care nu lipsește respectul în politică, respectul în afaceri, respectul în educație, respectul în asistență socială, respectul în muncă și în general respectul față de semeni. Nimeni nu spune că trebuie să-ți placă orice, să fii de acord cu orice, dar cu siguranță vei putea să răspunzi corect și să te relaționezi decent și onest cu orice fenomen sau persoană ară tându-le un minim de RESPECT.