Dumitru Manolăchescu

Am rămas cu obiceiul tăierii panglicilor de pe vremea când în ţara noastră se mai şi construiau unele-altele. Acum nu se construieşte, ci se dărâmă şi poate că guvernanţii noştri ar trebui să se reprofileze, să găsească o soluţie de tăiere a panglicii la demolări...

Dărâmi un zid, o şcoală, un spital – pac, foarfeci, panglici, panglicari. Sau, de ce nu, să se taie panglica şi la dărâmarea destinelor unor oameni! Vă daţi seama ce de panglici s-ar tăia, ce producţie de foarfeci şi ce mulţi panglicari şefi s-ar da în stambă pe la televiziuni?

Ei, dar până atunci ne mulţumim cu panglicarul Boc, asistat de o ministră care nu vorbeşte mult dar care pare a face totuşi ceva, oricum e mult mai activă decât fostul ministru al construcţiilor, un somnoros antipatic numit Bercea nu. La acest sfârşit de săptămână premierul a ţinut să participe personal la darea în folosinţă a încă 10 km de autostradă Transilvania. A ţinut şi un discurs, a adunat centimetru cu centimetru de autostradă construită în vremea guvernărilor sale şi a ajuns la o cifră impresionantă, 16+20+10 egal 46 km. „Noi am făcut în vremuri de criză economică mai mulţi km. De autostradă decât au făcut alţii în perioadă de creştere economică“.

Aşa o fi, nu contest afirmaţiile premierului, dar seamănă prea mult cu parabola chiorului împărat în ţara orbilor ca să nu teapuce râsul! În ritmul ăsta ne trebuie vreo 15-20 de ani ca să ne putem lăuda pe bune cu ceva realizări în materie de autostrăzi. Unde mai pui că nimeni nu mai face autostrăzi cu bani de la propriul buget, când există bani europeni care abia aşteaptă să fie accesaţi de miniştrii ţărilor europene şi băgaţi în asemenea construcţii costisitoare. Dar pentru asta ai nevoie de oameni care să ştie cum se fac nişte proiecte cu bani europeni, cum se ajunge la fondurile astea şi alte lucruri de genul ăsta. Oamenii ăştia nouă ne lipsesc, iar instituţiilor europene responsabile cu banii le lipseşte încrederea în cinstea şi corectitudinea noastră. Pe bună dreptate. Din păcate, ne mulţumim cu puţin. Reparăm în fiecare an la aceleaşi drumuri proaste, făcute prost nu din neştiinţă ci pentru că la noi se fură infernal, altfel cum să lucrezi cât e ziua de lungă, cu soarele arzător şi nişte şefi ticăloşi pe cap, „Dorele, ne mişcăm şi noi mai cu talent?!”...

Altfel spus, prea multe panglici şi prea mulţi panglicari pentru atât de puţini km de autostradă.