Dumitru Manolăchescu

Cineva a trecut la repezeală prin Sf. Gheorghe şi l-a găsit „curăţel, liniştit şi drăguţ”. Curăţel e un fel de a spune ceva ca să nu spui altceva, e un perpetuu eufemism. S-ar prea putea ca pentru unii oraşul nostru să pară „curăţel”, depinde ce aşteptări ai şi cu ce te-ai obişnuit. Cum spuneam şi în legătură cu starea staţiunilor balneare, se poate şi mult mai rău decât la noi. Cât despre „liniştit şi drăguţ”, ce să zic, mulţi ar prefera ceva mai multă viaţă într-o urbe sută la sută provincială, despre care spun că este un „oraş mort”.

Omul care era mulţumit de Sf. Gheorghe s-a oprit aici cu laudele. N-a fost mulţumit că nu sunt indicatoare spre obiectivele de interes turistic şi nu i-a plăcut că, oricât a întrebat trecătorii pe unde s-o ia ca să ajungă la o biserică cetate din sec. XIV, n-a obţinut un răspuns în limba română. Bine că n-a intrat într-un magazin să ceară o pâine şi să nu i se dea pentru că a vorbit româneşte... În mod obişnuit, ăsta e leit-motivul pentru nemulţumirile turiştilor trecători prin Secuime. Fals şi speculativ, dar prinde la necunoscători...

Şi pentru că veni vorba de panouri indicatoare, iată că ajungem şi la cetăţenii unguri care au ţinut morţiş să se pozeze cu „Kolozsvár” în loc de „Cluj-Napoca”, să meargă şi ei în Ungaria lor şi să se laude că au fost în România, uite-aici unde, scrie negru pe alb, Kolozsvár! O aiureală care, aud, a fost îngrămădită şi pe ordinea de zi a Parlamentului din ţara vecină (prietenă nu ne-a fost niciodată, dar nici n-avem pretenţii...). Adică cum îşi permite Poliţia română să reţină şi să cerceteze nişte unguri cumsecade care nu ştiu că au fost în Cluj decât dacă este scris Kolozsvár?!

Uite că-şi permite şi chestia asta Poliţia română şi bine face. Pentru că, în fond şi pe fond, aici e vorba de ceva mai mult decât o nevinovată alăturare a două plăcuţe cu numele oraşului. E vorba de orgoliul nemăsurat al unei bune părţi a ungurilor, care continuă să creadă că graniţa Ungariei cu România e undeva pe la Braşov. Orgoliu de care nu ei se fac vinovaţi în primul rând, pentru că el este întreţinut cu bună ştiinţă atât de politicienii unguri, cât şi de cei români, prin chiar partidul aflat la Putere în ţara noastră – UDMR, şi prin chiar parlamentarii români din Parlamentul european, fie că se numesc Tőkés László sau Frunda György.

Şi-apoi e vorba şi de locul ales pentru a-ţi nemuri trecerea prin Ardeal: Clujul nu e Sf. Gheorghe sau Miercurea Ciuc. Dacă s-ar fi pozat la intrarea în municipiul Sf. Gheorghe n-ar fi fost nevoit să improvizeze, ar fi găsit totul de-a gata şi nimeni n-ar fi reacţionat. La Cluj, însă, maghiarii nu sunt 75% din populaţie şi asta contribuie la crearea unor probleme pentru cei care iubesc „Kolozsvár” mai mult decât „Cluj-Napoca” şi „kenyér” mai mult decât „pâine”.