Iubim femeile fără să ne întrebăm de ce. Le iubim, sau ne prefacem că le iubim. Sau le iubim în „felul nostru”, felul ăla masculin-feroce-patriarhal în virtutea căreia femeia trebuie „mustrată” din când în când, ştie ea de ce...

8 Martie pare a fi o Zi a spălării păcatelor trecute în dreptul bărbaţilor vreme de un an. E Ziua în care le închinăm ode, le dăm mărţişoare, le celebrăm frumuseţea la petreceri, dar şi Ziua în care le bârfim sau, cine ştie, unii mai potenţi le înghesuie prin colţuri întunecate, cuprinşi de patima izvorâtă direct din alcoolul de la masa tovărăşească.

Dar nu despre aceşti masculi politici Alfa vom vorbi azi. Aş vrea să găsesc un nume de femeie-politician-lider în faţa căruia să-mi plec fruntea, recunoscându-i virtuţi şi calităţi. Şi nu prea găsesc mare lucru în această legislatură. Dacă mă uit în urmă, ar mai fi. Mi s-a părut că o văd zilele astea, filmată preţ de-o secundă de o televiziune nostalgică, pe d-na Mona Muscă. O doamnă care a plătit un preţ uriaş pentru o prostie cu informatori ai fostei Securităţi: s-a retras, demnă, şi i-a lăsat pe liberali să-şi facă „jocurile foamei” de Putere, de Bani, de Influenţă. Da, d-na Mona Muscă merită respectul celor care iubesc femeile de calitate.

Sunt puţine femei implicate în politică. Nu ştiu dacă-i un păcat, poate că e bine să fie aşa, nu e bine să fie nici prea multe ca Gabi Firea. Poate că de mizeria din politică ar trebui să se ocupe nişte bărbaţi la fel de mizerabili ca politica pe care o fac. Dacă gândim aşa, poate că ne dăm seama şi de ce nu le trage aţa pe femei către politica românească mizerabilă.

Dar iubim femeile pentru multe alte lucruri: pentru devotamentul lor, pentru dragostea lor, pentru bunătatea şi blândeţea lor. Pentru că ne oferă mult şi ne cer puţin – cu excepţia cazurilor în care procesul e invers, dar astea sunt situaţii rare şi nu se pun. 

Iubim femeile pentru că sunt frumoase şi deştepte. Întotdeauna mai frumoase decât noi şi de multe ori mai deştepte decât noi. Poate că nu veţi fi de acord, dar dacă vă uitaţi bine în jur veţi găsi destule asemenea cazuri. Dar cred că mai presus de orice iubim femeile pentru că sunt mamele copiilor noştri. Există, iată, un lucru pe care bărbaţii, oricât de frumoşi, puternici, forţoşi, viguroşi, deştepţi şi potenţi ar fi, nu-l pot face. Ei contribuie cumva la naşterea pruncilor, dar nu îi pot naşte, iar asta schimbă mult regulile jocului, făcând puţină dreptate. 

E drept că, mai nou, legea ne oferă şansa să fim şi noi „bone”, să stăm acasă cu copiii şi să le oferim, dacă vrem, măcar 18 luni o relativă libertate de a munci soţiilor noastre. E important lucrul ăsta, avem ocazia să trăim pe propria piele ceea ce ni se părea extrem de simplu când o făcea proaspăta mămică: ce-o fi atât de greu să stai 8 ore, în propria ta casă, cu copilul tău mic?!

Pentru toate acestea, şi pentru multe altele, iubim, respectăm, preţuim femeile în fiecare zi a vieţii lor, nu doar de 8 Martie. Dar astăzi este Ziua spălării păcatelor, aşa încât le închinăm un gând bun în plus, le oferim nu doar braţul puternic pe care se pot oricând rezema, ci şi inima noastră deschisă către tot ce înseamnă Iubire. 

La mulţi ani, doamnelor! Bucuraţi-vă de o primăvară frumoasă împreună cu cei pe care-i aveţi aproape şi nu uitaţi: dacă dragoste nu e, nimic nu e!