Suntem încă la începutul isteriei. Încă e loc de glume, reportajele din Italia spun că în prietenoasa peninsulă ar fi cam ca pe vremea ciumei, ceea ce pe noi nu ne impresionează, noi ştim cum e de prea mulţi ani, avem deja o „ciumă roşie”, suntem imunizaţi, vaccinaţi. Trăim într-o carantină politică asumată democratic de vreo 30 de ani, ne-am obişnuit.

Râdem noi, dar purceaua-i moartă-n coteţ. Am mai trecut prin asta la Colectiv, autorităţile ne spun că totu-i în regulă, suntem pregătiţi, luăm măsuri etc., în realitate e pe dos. Cei care circulă prin lume şi pierd vremea prin aeroporturi zic altfel decât reprezentanţii Guvernului: e debandadă, poliţia de frontieră nu reacţionează, iar pe la graniţele terestre, mai ales cele din vestul României, nu există mijloace care să detecteze măcar banala febră.

Nu cred că vrea cineva să vadă din nou la lucru ucigătoarea tândăleală românească. Ne mişcăm greu, nu suntem pregătiţi şi ne e frică. Amestecul ăsta de incompetenţă şi frică ne poate garanta o foarte serioasă problemă, mai ales că românii din ţările europene afectate de coronavirus deja se grăbesc să se refugieze în sens invers, mulţi îşi spun, probabil: dacă e să mor, măcar să mor acasă...

Cineva a scris o carte, prin 1980, în care descria exact episodul de coronavirus rătăcit dintr-un laborator din Wuhan. În cartea asta, „Eyes of darkness” se cheamă ea, Dean Koontz vorbeşte despre o pandemie care se va sfârşi abia în vară, dar care va reveni în noiembrie cu forţe sporite. Nu cred în prezicători, bănuiesc că există o explicaţie logică pentru „viziunea” scriitorului american, dar nu asta ne interesează acum, ci rezolvarea problemei. Cum facem, ce facem noi dar ce fac şi alţii ca să nu scăpăm lucrurile de sub control.

E aproape sigur că vom circula mult mai puţin, iar asta va face ca turismul mondial, nu doar cel românesc, să fie profund afectat. În Italia s-a renunţat la festivalul de la Veneţia, iar asta e o blasfemie în toată regula... Dovedind, înainte de toate, FRICA. Nici spectacole de teatru, nici adunări publice, nici măcar circulaţie abundentă pe străzi nu mai există în Italia.

Revenim la noi. Încă nu ne agităm mai mult decât am face-o, să zicem, la un banal atac xenofob gen Ditrău, Baia Mare, Tg. Mureş ori Cluj Napoca. Dar la noi e întotdeauna cu „va urma”, pentru că ne plac telenovelele. La noi nu e ca în Italia, nu se duc cadrele medicale la pacientul care se simte rău, la noi e ca-n România: bolnavii merg la Urgenţe. E cel mai sigur şi, mai presus de orice, e gratis, nu? Dar e şi cel mai păcătos obicei în cazul unor viruşi, la îngrămădeala uriaşă de la Urgenţe ei se duc de la unii la alţii... Apropo, avem şi în Covasna, la Întorsura Buzăului, trei bănuiţi de coronavirus doar pentru că familia a venit recent din Italia.

Pe plan politic, aş garanta următoarele efecte ale coronavirusului:

1. Sufocat de frica de alegeri, PSD va boicota motivat de coronavirus alegerile anticipate – o face, deja, port-drapelul acestui partid, Victor Ponta. „Nu putem, n-avem voie, cum să faci adunări publice, cum să chemi lumea la vot?” etc. Ceea ce nici nu e o exagerare, nu-i nevoie de propaganda pesedistă ca să-i faci pe români să stea acasă în duminica votului de frica virusului ucigaş. PSD a făcut deja primul pas: urmând pilda PC din China, care şi-a amânat Congresul, Ciolacu e aproape sigur că va amâna Congresul partidului pe care-l interimează în chip de şef. A găsit, împreună cu Ponta, şi „premierul de coronavirus”: Raed Arafat.

2. Preşedintele va fi aproape obligat să accepte formarea unui guvern de sacrificiu, dar cu puteri depline, care s-o ducă până la iarnă. Doamne fereşte să se adeverească ce zicea Koontz, cum că virusul va reapărea şi mai puternic în iarna acestui an... Cu PSD majoritar în Parlament suntem în stare să stăm în interimat politic încă un deceniu.

3. Orice bolnav, orice victimă a coronavirusului va fi decontată de „prestaţia sub orice critică” a guvernului liberal. PSD se va spăla pe mâini, ca în atâtea alte ocazii.

Ţara va fi aruncată în criză de cei care se vor folosi de coronavirus ca să-şi motiveze frica de alegeri şi să mai câştige nişte voturi de la electoratul debusolat. La noi totul se reduce la politică. Şi boala, şi viaţa, şi moartea au conotaţii politice. Parlamentul, Frica şi Curtea Constituţională – iată cine sunt decidenţii. E suficient să apară un deces, un singur deces provocat de coronavirus în România pentru ca toate calculele politice anterioare acestui virus să fie date peste cap. Nimeni nu ştie ce lucruri se vor schimba, dacă se vor schimba, în opţiunile noastre de vot până la alegerile la termen din iarnă, dar un lucru e clar: coronavirusul poate schimba guverne şi calcule electorale.

Sursa foto - Centers for Disease Control and Prevention's Public Health Image Library (PHIL).