La Guvern se dezbat masiv lucruri importante pentru ţară: preţuri, inflaţie, pensii, legile Justiţiei. Sunt acolo trei partide care se faultează reciproc, gustând cu uşurare unul din eşecurile celuilalt. Curată alianţă dreapta-stânga, n-a fost niciodată altfel la noi. „Eşti varză maximă, te prostituezi maxim”, îl drăgălea zilele trecute pe George Simion o doamnă care ştia despre ce vorbeşte.

În acest spirit ultra-constructiv de prostituţie şi varză maximă, liberalii propun să se păstreze compensarea cu 50 de bani doar a preţului motorinei, pe motiv că preţul benzinei s-a stabilizat. Păi nu? 8,50 pe litrul de benzină Premium e nimica toată pentru liberali... Curată stabilizare şi la benzina mai proastă, 7,30 litrul ni se pare parfum după ce se apropiase de 9 lei în primăvară. PSD va fi de acord, la o adică nu ei au avut ideea discriminatorie, nu ei vor mai pierde nişte voturi. 

Curentul electric, alt pocinog pentru coaliţia noastră. Cititorul de contor devine un personaj-cheie: cum pătrunde el în curţile sătenilor sau orăşenilor cu case pentru a citi-regulariza consumul? Că nici la bloc nu-i simplu, nu peste tot s-au instalat contoare inteligente. De aici o avalanşă de probleme cu facturile, care prin necitirea contoarelor şi estimări din burtă capătă proporţii cel puţin ciudate. Cititorul de contor nu ştie cum să reacţioneze în faţa unor porţi închise de frica hoţilor şi cerşetorilor, cititorul de contor trece mai departe şi dă din umeri. Nu sună la abonat, nu e în fişa postului; nu bate în poartă că-l latră câinii. Firmele care-i angajează ar trebui, evident, să se reformeze, să găsească o modalitate de a lua legătura cu abonaţii. Altfel vor fi mereu probleme, reclamaţii, nemulţumiri, neîncredere în sistem.

Ministrul Predoiu se grăbeşte pe legile Justiţiei. Trimite în Parlament, după multe răzgândeli, un alt proiect, gata contestat de USR pentru că nu a aşteptat opiniile experţilor Comisiei de la Veneţia, cerute explicit de Comisia Europeană. Predoiu îl copie pe premierul Viktor Orbán, sau invers, n-are importanţă; amândoi fac proiecte pe bandă rulantă doar pentru amăgirea UE, nu există pic de convingere în guvernele Ungariei şi României în lupta anticorupţie – un subiect despre care oficialii refuză şi să discute, darămite să oprească efectiv, prin legi eficiente, jaful din bani publici. 

Haos, certuri şi populisme ieftine dau năvală şi pe tema pensiilor şi salariului minim: cât dăm pensionarilor, 10, 11, 15%? Păi, dacă-i regulă să măreşti pensiile cu indicele inflaţiei, asta înseamnă obligatoriu peste 10%. Dar în lege e vorba de inflaţia de anul trecut, sau de cea pe anul ăsta? Şi aici părerile sunt împărţite, funcţie de cât de tare vrei să câştigi alegerile din 2024. 

Dinspre războiul din Ucraina vin veşti bune: armata ţării vecine îi alungă pe ruşi din câteva teritorii ocupate. Dar mai e mult până departe, ruşii ameninţă cu bombardarea centralelor nucleare, a barajelor unor hidrocentrale şi a altor ţinte importante de infrastructură civilă. Până când se vor mai lămuri lucrurile, prietenii lui Putin, printre care şi destui fani Viktor Orbán din România, numără teritoriile care ar trebui grabnic cedate de Ucraina în schimbul unei „păci durabile”: Transcarpatia la unguri, Crimeea şi Donbas la ruşi, Bucovina la români, Galiţia la polonezi. În mintea fostului ministru de Externe Andrei Marga, portavocea premierului ungar în Transilvania, asta ar însemna „pace durabilă”... Marga va fi cu siguranţă premiat de Viktor Orbán, dar în România mulţi îl vor considera o „naftalină politică scoasă din dulapul agenţilor de influenţă ruşi” – citez aproape exact vorbele unui consilier al preşedintelui Volodimir Zelenski.

Peste toate, ca un corolar monden la un moment istoric trist, tronează zâmbetul larg al d-nei Carmen Iohannis la funeraliile reginei Elisabeta. Zâmbet larg, rochie lungă... Dacă zâmbetul ar fi fost reţinut, eventual sobru, cu siguranţă rochia ar fi fost prea scurtă. Că n-ai cum să te uiţi la d-na Carmen fără să-ţi sară ceva în ochi...

Acuma, stau şi mă-ntreb: pot toate astea să creeze un climat de siguranţă, de încredere în autorităţi, în clasa politică, în instituţiile din România?! Pot toate astea să te facă să mergi la vot în 2024 ca să votezi PSD, PNL, USR, UDMR, AUR, Forţa Dreptei, Reper şi alte partide care vor mai apărea până atunci?! Mi-e teamă că va fi greu, foarte greu să fii atât de optimist şi inconştient, încât să spui „da, am încredere în autorităţi, instituţii, Guvern, partide, clasă politică. Da, merg la vot în 2024”.