OPINII 16 ianuarie 2020

EDITORIAL. Unii mai rătăcitori decât alţii... Moise ne va arăta drumul?!

de Dumitru Manolăchescu | 1367 vizualizări

Parc-ar fi o întrecere între partide şi politicieni: care-i cel mai amărât să ridice mâna! Ia să vedem, cine câştigă primul loc, că toţi au ridicat mânuţele? Faceţi dvs. clasamentul şi ţineţi-l minte până la alegeri, s-ar putea să fie util – pentru că e anul în care România va începe să strige după ajutor.

Social-democraţii par a fi într-o prelungită derivă, păgubitoare nu doar pentru ei. Mai au, cel puţin teoretic, vreo două milioane de voturi contabilizate la „prezidenţiale” pe fruntea îngustă a d-nei Dăncilă. Dar nu le-ajunge nici pe-o măsea cariată, unele sondaje indică abia 18% pentru PSD în preferinţele de vot ale românilor la viitoarele alegeri parlamentare – cele care contează, de fapt. Extrem de puţin. Ce fac acum liderii PSD nu seamănă cu nimic, se opintesc doar să împiedice alunecarea în abis a mamutului preistoric. Niciun plan consistent, nicio mişcare inteligentă, curajoasă, nicio schimbare esenţială în gândirea şi construcţia acestui partid. Aceiaşi analfabeţi antireformă, doar ceva mai stilizaţi, mai umblaţi cu urechea pe la uşile cabinetelor de rang înalt. Altfel spus, mai periculoşi pentru ţară decât proştii sadea – faceţi, vă rog, o comparaţie între Ponta (omul ăsta n-a ieşit niciodată cu adevărat din PSD), Ciolacu şi Dăncilă şi vă daţi seama despre ce vorbesc. „Încercăm s-o moşmolim din nou”, zicea deunăzi Ciolacu. O moşmondiţi, o moşmoliţi, nici nu mai contează cum e corect, merită apreciată însă sinceritatea. Şi-atât.

PNL ar trebui să nu aibă alte probleme decât guvernarea ţării. Dar când îşi bagă Aghiuţă coada nu-i pace nici sub măslinii liberali. Preşedintele Iohannis pare să aibă o bună relaţie cu Ludovic Orban, iar acesta din urmă pare să fie conştient că nu le poate face pe toate în acest început de an electoral. Adică n-ai cum să-i împaci şi pe udemerişti, şi pe userişti, şi pe pemepişti, şi pe aldişti – de pesedişti nu poate fi vorba, ei sunt singura entitate politică la vârf cu care n-ai ce negocia. Şi totuşi... Când vine vorba de majoritate în Parlament, e nevoie de negociere punctuală cu absolut toate partidele. Cum treci puntea îngustă a votului cu lupul, capra şi varza în aceeaşi teleguţă? Riscul de a pierde guvernarea la o moţiune de cenzură e destul de mare dacă refuzi să înghiţi nişte „broaşte râioase”, cum le zice Rareş Bogdan aliaţilor de conjunctură ai PNL. Dacă ar fi sigur că vrea anticipate, moţiunea n-ar trebui să-l sperie pe Ludovic Orban. Dar cât de sigur poate fi că tot el va rămâne premier şi după?! Şi, mai ales, cum se va opune acţiunilor perfidului PSD, partidul care distruge tot ce atinge, dar deţine Puterea la „instanţa supremă” CCR? Anticipatele sunt, desigur, o soluţie dacă PNL chiar vrea să reformeze ceva în România. Altfel, nu înseamnă mare lucru într-un an oricum electoral. Totul e cu „pare” şi „poate” la PNL, plus destule gafe ale unor miniştri evident nepricepuţi. Şi, pentru ca tabloul să fie complet, nici în teritoriu nu-i linişte, liberalii nu reuşesc să înlocuiască directorii unor deconcentrate conduse de activişti PSD-ALDE cu oameni fideli guvernării. Ori nu-i au, ori se împiedică în legi bine ticluite de avocaţii PSD – nu poţi fi prefect sau subprefect, de pildă, dacă n-ai nu ştiu ce şcoală de înalţi funcţionari publici frecventată aproape în exclusivitate de pesedişti. N-ar fi o nenorocire, doar că starea de nemulţumire mocneşte mai peste tot în teritoriu la nivelul organizaţiilor liberale, iar asta se poate traduce printr-o slabă implicare în campaniile electorale care urmează. Periculos...   

Cu USR-PLUS e din ce în ce mai complicat. Oamenii ăştia parcă s-au vorbit să promoveze destrămarea şi haosul intern. Mai nou se ocupă de clarificarea „liniei ideologice” a partidului. Se cheamă „USR-PLUS” dar încă n-au bătut în cuie alianţa. Cică vor să fie „neopaşoptişti progresişti”... Încurcă-i, drace, ce să înţeleagă amărâtul de votant care îşi doreşte un partid hotărât, sigur pe el, determinat să izoleze „răul politic primordial”?  Pentru a ajunge în vârful politicii nu e suficient să defilezi cu „inteligenţii” care mai ştiu ce-i ăla neopaşoptism, ai nevoie şi de votul maselor neştiutoare de fineţuri. Ai nevoie de-un mesaj coerent, de-un şef de partid simpatic şi empatic, ai nevoie cam de tot ce nu posedă la ora asta USR. Certuri, discuţii, mesaje care se bat cap în cap... Cam asta e „marea schimbare” promisă de USR. De-aici şi scăderea continuă din sondajele de opinie, scădere care îi aruncă în luptă cu PSD pentru locul 2. Şi unde-i PLUS?! Au mare nevoie de un coordonator de campanie inteligent şi tocmai aud la Europa FM că Moise Guran renunţă la jurnalismul radio şi intră în politică în echipa USR-PLUS! Da, asta este o adevărată lovitură de imagine. Nu pot decât să-i doresc răbdare şi succes, dar vom mai vorbi despre asta.  

Restul partidelor mărşăluiesc umăr la umăr într-un pluton ambiguu: UDMR încearcă manevre etnice în binecunoscuta cheie şantajistă, PMP face jocuri pe unde poate, inclusiv în Covasna, prin parlamentarii de Întorsura cu care i-a pricopsit computerul, dar e greu de crezut că va reuşi să atingă pragul de 5% în toamnă, ALDE plânge pe umărul contabilului judecat pentru omor din culpă la volan, Pro România devine pe zi ce trece Pro Ponta, Victoraş va rămâne în curând singur în partidul ăsta vopsit în toate culorile. Şi el, şi Tăriceanu vor continua să se vândă celui care dă mai mult. E şi asta o politică, la urma-urmei...

Tristă imagine într-un an electoral hotărâtor pentru România. Singurul pilon de stabilitate pare a fi preşedintele Iohannis. O fi suficient?! Va rezista electoratul ştirilor false lansate pe bandă rulantă de propaganda pesedistă?

Sursa foto - Facebook

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.