Nu ştiu dacă are vreo legătură cu subiectul editorialului, dar nu pot trece peste idioţeniile „mamutului” preistoric Tăriceanu. Mereu tânărul amator de jonglerii politice de budoar se leagă de candidatul Nicuşor Dan la Primăria Capitalei. I-auzi: „Nicuşor Dan pare un dinozaur trezit după 60 de milioane de ani, care nu pricepe nimic din realitate”. Zice asta unul care mai are un an până să facă 70 de coţi despre altul care încă n-a împlinit 51. Băi, nene, să te cheme Tăriceanu Călin Popescu, să ai trecutul vraişte şi prezentul ambiguu pe care le ai, să nu te deranjeze bârna din ochiul tău dar să vezi paiul din ochiul altuia, să vorbeşti de funie taman în casa spânzuratului... E mult, mult prea mult chiar şi pentru un „catindat” coborât direct din Caragiale: obosit, ameţit de albul zăpezilor de altădată, „les neiges d’antan”, cum ar zice François Villon. Dar „dă-i si luptă si dăi si luptă...”. S-o găsi vreun coledzi şi pentru dumnealui...

Cam atât despre aventurile electorale ale lui Călin Popescu Constantin şi cum îl mai cheamă. Să venim la lucruri serioase. La pregătirea unui nou Guvern, de pildă, pe care ni-l poate oferi reuşita moţiunii de cenzură aiuritor depusă de PSD, Pro România şi ALDE. Eu unul nu cred că moţiunea va trece, dar nu se ştie niciodată câţi şi pe cine trădează, în politica românească trădarea şi traseismul sunt obiceiuri vechi. Şi-atunci e de văzut cine, cu cine şi pe cine?!

Ştim stâncile, intuim bolovanii, uite c-a apărut şi pietricica din pantofi: ca de obicei, UDMR. După ce-a tot votat cu PSD – şi când trebuia, şi când nu, dar mai ales când interesele partidului etnic o cereau – acum nu mai sunt chiar siguri că-i bine să se expună, riscând, cum spunea Kelemen Hunor, să fie găsită vinovată pentru tot haosul, nemulţumirile, morţii şi răniţii pe care îi vor produce Covid 19 şi Guvernul liberal depăşit de situaţie. „Nu ştim încă cum vom vota, ne vom hotărî în ultima zi” – susţine Kelemen. Să-i spună tăcutului de la Cotroceni chestia asta, noi nu-l credem. Politicienii maghiari au ştiut întotdeauna ce vor şi au votat mereu cu cei pe lângă care s-au cuibărit – ba la guvernare, ba într-o opoziţie puternică, unde, iată, trag sfori prin spatele scenei.

N-ar fi bai, în judeţul nostru şi în general în Ardeal UDMR este mult mai bine reprezentat decât PMP, concurentul naţionalist românesc de dreapta al maghiarilor. Dacă Guvernul Ludovic Orban va pleca e foarte posibil să urmeze un guvern format tot de PNL, dar cu USR-PLUS şi UDMR în componenţă. Mai complet, mai solid, mai odihnit decât cabinetul minoritar rănit în bătălia Covid 19 condus de Orban. Poate chiar mai credibil, dacă mai poate fi vorba de credibilitate la partidele politice româneşti. Acest guvern poate asigura în bune condiţii interimatul până la alegerile generale din decembrie, fiind mai puţin expus toanelor majorităţii parlamentare toxice.

Iată ce mult înseamnă, la un moment dat, „pietricica” UDMR din pantoful politic românesc strâmtorat de hoţie, neputinţă, prostie, arivism. Cu 5-6 procente constante la orice scrutin, UDMR decide, practic, soarta României până la alegerile din decembrie – dacă nu cumva chiar mai încolo. N-ai cum să te bazezi pe alianţa de stânga, în totală derivă, grevată de trufie şi narcisism, incapabilă să ofere alte soluţii politice şi economice decât izolarea europeană şi inflaţia indusă de un populism feroce.

Sper ca PNL şi USR-PLUS să fie în stare să negocieze deştept şi corect pactul de neagresiune cu UDMR. Pentru că de asta va fi vorba în următoarele luni şi, probabil, în următorii patru ani. O soluţie pe care Iohannis va fi nevoit s-o accepte pentru că, până la viitoarele alegeri parlamentare, nu are alte opţiuni.