OPINII 2 februarie 2018

EDITORIAL. Transilvania, orfană în Anul Centenarului

de Dumitru Manolăchescu | 1945 vizualizări
Sursa foto - Facebook @transilvania4
Sursa foto - Facebook @transilvania4

Nu vreau să fiu ecoul unor ziare maghiare care prohodesc statul naţional unitar şi indivizibil român, ele au interese clare şi, aş zice, de înţeles în această direcţie. Dar nu pot să trec peste o analiză pe această temă a unui ziarist român deloc oarecare, Cristian Tudor Popescu. CTP crede că „Timişoara şi Clujul sunt din toate punctele de vedere mai aproape de Budapesta şi Viena decât de Bucureşti”. Aşa este, să nu ne amăgim cu tirade patriotice ieftine. Şi mai trist e că Bucureştiul continuă să fie orb şi surd la durerile transilvănenilor, pare să nu înţeleagă pericolul.

De ce-i aşa? Nu din vina Budapestei şi nici a Vienei. Budapesta şi-a făcut şi îşi face jocul, statul ungar îşi susţine cetăţenii maghiari din statele vecine prin toate mijloacele. Unele dintre ele nu ne plac, dar sunt foarte eficiente. În acest timp, Bucureştiul îi ignoră pe românii şi pe maghiarii din Transilvania şi, în mod deosebit, din Secuime, motivând astfel discursul iredentist şi separatist al extremiştilor maghiari, cărora li se alătură tot mai mulţi români care vor, pur şi simplu, să trăiască, ei şi copiii lor, într-un spaţiu european civilizat. Iar dacă acel spaţiu nu poate fi România, pentru că Bucureştiul nu vrea sau nu se pricepe, atunci să fie Transilvania! Nu-i deloc de mirare că mai toţi primarii din zonele cu populaţie majoritar maghiară din Har-Cov nu văd în România decât un „tată” efemer, bazându-se în schimb pe înţelegerea, simpatia, sprijinul financiar, pe investiţiile care vin din partea „mamei”, statul ungar.

Ce se-ntâmplă, de fapt, cu Transilvania? Se-ntâmplă că, pur şi simplu, oamenii s-au săturat să-şi pună traista-n băţ şi să plece aiurea, să-şi caute bunăstarea şi viitorul în altă ţară decât cea în care s-au născut. Le stă-n gât veşnica politică de mahala dâmboviţeană, care nu prea prinde în Transilvania. S-au săturat de nepăsarea, de dispreţul Bucureştiului, de voturile cumpărate de acelaşi veşnic partid în sud şi est, regiuni sărăcite de incompetenţa şi hoţia aceluiaşi stat român, reprezentat de-a lungul şi de-a latul anilor din urmă de politicieni pe care nu i-a interesat binele României, ci binele găştilor de partid şi de stat. Uitaţi-vă la politica liderilor PSD-ALDE: schimbă câte guverne vor, fac ce legi vor bazându-se mai ales pe sprijinul baronilor locali din Moldova şi judeţele din sud, cumpăraţi cu privilegii şi funcţii. Ce Transilvanie, ce Europă, ce Bruxelles?! De unde autostrăzi care să lege măcar regiunile istorice?! Astea-s departe, ascunse în vorbe goale şi promisiuni niciodată respectate. Până se hotărăşte UE să riposteze politicilor discreţionare ale guvernelor PSD în materie de justiţie, România ajunge nu pe marginea prăpastiei, ci direct pe fundul ei. Iar de acolo „marii prieteni” Viktor Orban şi Vladimir Putin sunt oricând pregătiţi să ne scoată pentru a ne decupa după modelul Stalin la Ialta. Altfel spus, nu e nevoie să pornească Orban sau Putin un război împotriva noastră ca să ne ia Transilvania, această provincie românească este pe punctul de a se rupe singură de România, sătulă de ignoranţa şi hoţia Puterii corupte de la Bucureşti.

Vă daţi seama, sper, că nu agreez deloc ideea şi nici nu cred decât pe jumătate în ea. Dar există un sâmbure de adevăr în ce spune CTP, şi nu e deloc singurul care avertizează asupra lui – am făcut-o şi eu, şi nu doar o dată, dar poate că venit „din afară” avertismentul este mai credibil... Un adevăr care ne deranjează teribil pe noi, românii trăitori în Covasna şi Harghita. Dar care rămâne în picioare oricât de mult se chinuie să-l doboare cu vorba, nu cu fapta, guvernele de la Bucureşti. Vorbele şi promisiunile nu ţin de foame, de sete, de speranţa într-un viitor sigur. Iar dispreţul şi uitarea Bucureştiului vor sfârşi prin a-i revolta nu pe maghiari, ei sug oricum de la două ţâţe, ci pe români, care n-au niciuna. Asupra românilor din Har-Cov apasă atât uitarea Bucureştiului, cât şi orgoliul etnic majoritar al autorităţilor locale.

O să-mi spuneţi că nici cei din Moldova sau Teleorman nu o duc mai bine în relaţia cu Puterea centrală. Că politicile economice idioate ale guvernelor de la Bucureşti distrug nu atât Transilvania, care avea oricum nişte paşi înainte, cât mai ales regiunile din exteriorul Arcului Carpatic. Aşa este, dar nu va mai trece mult până se vor găsi şi în Moldova români cărora să le fie greaţă de statul român. Români, deci, nu maghiari! Deocamdată, cel care a lansat celebra sintagmă „M-am săturat de România” e unul Gherman, transilvănean de felul lui. Cu siguranţă, românii din Transilvania văd altfel lucrurile decât urmaşii lui moş Ion Roată, dar nu se ştie niciodată cât vor mai îndura şi moldovenii batjocura şi hoţia. Nici ei nu sunt respectaţi, şi ei îşi doresc drumuri civilizate, şi ei plâng după copiii plecaţi să câştige un ban cinstit în Anglia, Germania, Spania sau Italia. Iar când la Bacău şi Alexandria se va auzi „Ne-am săturat de România” vom înţelege cu toţii că românii s-au săturat, de fapt, de România lui Dragnea şi Tăriceanu. Şi poate atunci vom înceta să mai fim nişte spectatori deştepţi şi inutili, poate vom transforma nepăsarea şi indiferenţa în acţiune civică şi prezenţă la vot. 

Suntem în anul Centenarului şi politicienii de la Bucureşti nu par să fi înţeles nimic din Imnul Naţional. Bazându-se pe somnul prelungit al naţiunii, Consiliul judeţean Covasna, de pildă, lansează dezbateri provocatoare pe teme de actualitate într-o Gală a culturii maghiare. Iată un titlu: „1000 de ani în Transilvania, 100 de ani în România”. Nu-ţi trebuie mult să pricepi ce se doreşte cu alăturarea 1000 – 100 – Transilvania – România, dar asta nu-i ajută prea mult în faţa Istoriei. Îi ajută, în schimb, guvernele de la Bucureşti, care nu par să aibă nevoie de Transilvania la 100 de ani de la Marea Unire.

Aşa că maghiarii folosesc o sărbătoare despre care spun că nu-i a lor pentru a-şi facă lobby, să afle lumea întreagă că ei sunt în Transilvania de 1000 de ani, în vreme ce noi ne chinuim în războaie inutile cu Justiţia, cu Uniunea Europeană, cu ONG-urile lui Soros... Adică cu „statul paralel” creat de nişte tembeli aflaţi la guvernare, care nu-şi dau seama ce idiot sună să vorbeşti despre România unitară centenară acuzând un stat paralel în statul român! Ce armă perfectă pentru propaganda susţinută de la Budapesta! Norocul nostru e că şi Orban se bate cu UE şi cu stafia unui „stat paralel”, creat de Soroş. Nu mai are timp şi pentru noi.

Dar ce-mi bat eu gura cu soarta României, când Ţara e la picioarele „eroului reformator” Dragnea?! N-are sens, epopeea generaţiilor de sacrificiu continuă. Mă simt dator, totuşi, să le spun guvernanţilor, parlamentarilor Puterii, celor care-i susţin şi votează:  treziţi-vă şi priviţi cum agonizează România în oceanul de imoralitate şi fărădelege pe care l-aţi creat! Sunteţi în stare s-o distrugeţi pentru a salva nişte corupţi?!

Dincolo de opiniile divergente privind cantitatea de unitate naţională pe locuitor al României în anul Centenarului Marii Uniri se impune o constatare care pe unii ar trebui să-i preocupe: din Cluj, Braşov, Oradea, Sibiu, Timişoara, din Sf. Gheorghe chiar, România se vede „altfel” decât din Alexandria, Piatra Neamţ, Bacău sau Constanţa. Ceea ce n-ar fi o problemă dacă „altfel”-ul ăsta n-ar însemna durere, frustrare, umilinţă, revoltă faţă de politicienii care nu ştiu ce să facă cu Ţara nici măcar în Anul Centenarului.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.