Cu „tăria” suntem, de bine-de rău, familiari. Am fost vreme de câteva zile la Budapesta şi am avut senzaţia că sunt în altă lume. O senzaţie atât de puternică  încât am simţit nevoia unei „tării”. Ca să rezist fără lacrimi în faţa unei realităţi triste pentru noi: prin comparaţie cu Budapesta, „capra râioasă cu coada sus” e o expresie care se lipeşte de capitala României ca, pe vremuri, marca de scrisoare. Şi cam atât despre scurta mea experienţă budapestană, pe care aş recomanda-o tuturor celor care cred că în grădina noastră, „grădina Maicii Domnului” cum îi spun adepţii candidatului la Preşedinţie Ghiţă Funar, n-au existat niciodată şerpi, broaşte, viermi, cucuvele... Concluzie: ca să-i înţelegi pe maghiari, oriunde ar trăi ei, cu bunele şi relele lor, e nevoie să vezi Budapesta. Să-i vezi acasă, să simţi cât de mândri şi, pe bună dreptate, profund conştienţi sunt de civilizaţia, de istoria, de viaţa lor.

Dar despre altă tărie aveam de gând să vă spun astăzi. Despre „tăria de caracter” adusă în discuţie de tot mai multe voci din spaţiul politic românesc în aceste zile importante pentru a mai dilua mirosul pestilenţial izvorât de sub aceeaşi coadă de capră râioasă. Se pregăteşte o moţiune de cenzură care are nevoie de tărie de caracter. Adică de 233 de voturi sigure. Care ar trebui să vină şi de la alţi parlamentari decât cei ai unei Opoziţii nesigure şi inconsistente ca mesaj. Da, dom’le, sunt şi pesedişti care vor vota Moţiunea noastră – zice d-na Turcan. Pupaţi-le mâna, luaţi-le amprentele, „meicăfoto”, că veţi avea nevoie de ele când va fi să-i răsplătiţi pentru trădarea care-i va aşeza în „rândul drepţilor” printre parlamentari.

Acu’, dac-am auzit bine au respins-o şi pe Rovana Plumb la „comisariatul” UE pentru oarece neconcordanţe din declaraţiile de avere. Păi cum să priceapă europenii ăştia că la politicienii noştri fruntaşi furtul din banii publici e un „modus vivendi”, un fel de a trăi bine fără a da socoteală nimănui?! Trist nu e c-au respins-o, ba pentru nişte nepatrioţi cu umor negru ca mine e chiar un motiv de amuzament, trist e că idioţii ăştia din PSD nu şi-au dat seama că Rovana e un cal, scuzaţi, o „iapă moartă”, una pe care nu merită să pariezi nici măcar doi bani amărâţi... Nasol pentru Rovana e că pierde şi „investiţia” de 800.000 de lei din campania electorală a PSD, bani pe care Autoritatea Electorală refuză să-i dea înapoi din motive de legalitate. Cum ar veni: şi... respinsă, şi cu banii luaţi. Şi compromisă politic, dar la PSD asta nu se pune.

Aşadar, avem o moţiune pe cale să treacă dacă „tăria” aia cu care suntem noi obişnuiţi înainte, în timpul şi după mese se va transforma în „tărie de caracter” politic, sintagmă cvasi-necunoscută marelui public votant  pesedist. Ce mai avem pe ordinea de zi? Uite că avem o ghiulea de plumb de gâtul PSD la Bruxelles, că la PSD e la modă să exporţi proastele obiceiuri din propria ogradă, fără să te gândeşti o clipă la imaginea ferfeniţă a României în acest context. Încă o dovadă că la Bruxelles nu totul e varză. 

Şi mai avem o LCK. Ţineţi minte iniţialele astea: LCK. Le veţi mai auzi şi veţi mai fi mândri cu ele. Mă rog, unii dintre voi. Probabil majoritatea largă a celor care citesc ziarul de faţă şi editorialele mele.