Voci stinghere din Opoziţia parlamentară au anunţat că vor depune moţiunea de cenzură împotriva Guvernului pe 27 septembrie. Sau nu? Poate mai târziu, poate deloc... Până atunci România va fi un mare târg de toamnă, cu parlamentari ieşiţi la furat, capturat, cumpărat alţi parlamentari, cu declaraţii războinice de la marii „bărbaţi de stat” şi tânguieli feciorelnice de la madame catifelate din Videle. Moţiunea asta e „glonţul de aur”, „răul necesar” sau cum mai vreţi să-i ziceţi. Adică e o situaţie extrem de neconvenabilă pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care o iniţiază: nimeni nu-i foarte sigur că vrea să guverneze dezastrul pe care-l lasă-n urmă PSD, dar dacă-i musai, dac-o cere publicul alegător... cu plăcere.

Aşa că îi veţi vedea pe politicienii PSD ieşiţi la cumpărături. Unii ar zice „furăciuni”, fură băieţii ăştia mai ales de la ALDE Tăriceanu, un partid terminat pentru că, vorba lui neica Trahanache, scuzaţi, neica Meleşcanu, o soţietate fără prinţipuri carevasăzică că nu le are... Au furat până acuşica vreo 10 neisprăviţi nemulţumiţi patrioţi în interes naţional. Mai au 10 şi gata, dau cu flit moţiunii. De unde-i iau pe-ăştia?

Păi să vedem, de la UDMR, de la Pro România? Ăştia, mai noi în Opoziţie, se jură că nu se lasă vrăjiţi de „sirenele” din Teleorman. Din contră, Victor Ponta fură şi el cât poate de pe la ALDE şi PSD. De la PMP? Posibil, pe-acolo doar moldoveanul Tomac stă drept, în rest bate vântul ca pe-o corabie părăsită de căpitan. Unii au plecat mai demult, oploşindu-se sub fustele largi ale cuplului Dragnea-Dăncilă, e şi cazul senatorului de Covasna Octavian Goga. Omul a căutat şi-a găsit protecţie la singurele partide care-şi apără infractorii: PSD şi ALDE. N-a însemnat mai nimic acum vreo doi ani, când senatorul cu nume de poet ilustru s-a transferat în barca PSD. Au fost nişte discuţii, înjurături şi-a trecut. Acum omul nostru e preţios, ar vota orice ca să nu-şi ia parlamentul Veoricăi mâna de pe condamnarea lui cu suspendare, care-i interzice şi nişte drepturi – dar numai dacă Parlamentul ia act de ciudăţenia că poţi fi şi condamnat, şi deputat sau senator, altfel nu se poate, că de-aia sunt unii mai egali decât alţii.

Dar nu-i singurul în situaţia asta, PSD îi foloseşte cu talent pe toţi cei speriaţi de DNA, procurori, Justiţie, Lege. Uite-o pe Rovana Plumb, se plimbă acum pe la Bruxelles în căutarea unei funcţii foarte bine plătite. Dacă îi lăsa Veorica imunitatea parlamentară din braţe, acum cine ştie prin ce săli de tribunal sau dormitoare comune îşi odihnea firavu-i trup. Sau Vosganian, aldistul care a rămas, deocamdată, lângă Tăriceanu, câte lacrimi n-a vărsat în Parlament ca să nu fie cercetat şi judecat... Sau senatorul-mitralieră, sau atâţia alţii.

Vreau să spun că tipul acesta de politicieni formează baza construcţiei PSD: oameni pe care-i poţi manipula, cărora le cumperi integritatea odată cu votul. O bază şubredă? Nu ştiu, nu-mi dau seama, uite că până la alegerile europarlamentare a ţinut, nu s-a prăbuşit. Dacă se va mai toci la Prezidenţiale şi Locale, atunci cu siguranţă se va nărui definitiv la Parlamentarele din toamna anului viitor.

Se cumpără, aşadar, la greu voturile parlamentarilor. E un trafic de influenţă în toată regula, pe care, dac-aş fi judecător, l-aş condamna fără ezitare. Poţi să-i zici chiar „trafic de carne vie”, că tot e la modă cazul Caracal-Cumpănaşu-preşedinte. Se transferă „carnea vie” de la un partid la altul cu votul în gură, semn sigur al prostituţiei politice. Dar genul ăsta de trafic nu se pedepseşte, am rămâne fără parlamentari, fără guvernanţi, fără politicieni. Am fi ca nişte macaci fără cimpanzeul Alfa.

Vom vedea ce va fi pe 27 septembrie şi cum se va întoarce Veorica din excursia în America. Să nu disperăm, oricum avem o singură certitudine: indiferent cum se va vota la Moţiune, bine nu va fi prea curând.