Suntem nişte supravieţuitori. Trecem nonşalanţi peste pandemie, peste prostie, peste hoţie, peste sărăcie, peste proaste guvernări... Trecem chiar şi peste bogăţia excesivă, de prost gust, a unor şmecheri strâns legaţi de culisele politicii. Îngroşăm obrazul, ne imunizăm la ce se-ntâmplă în ţărişoară şi trecem, tiptil, prin viaţa care ne-a fost dată. E o minimă rezistenţă care ne-a orientat de secole spre supravieţuire.

Dar, până să vină noul Coronavirus să ne-ntrebe de ce n-avem spitale, medicamente, echipamente, medici, asistente şi vaccinuri, până să citim în presă scuzele şi acuzele actorilor politici daţi afară de la guvernare de reacţia poporului votant la câteva runde de alegeri esenţiale din 2019, până atunci nu poţi să nu te-ntrebi cum dracu’ a supravieţuit neamul ăsta inteligent, dar contemplativ, nefericit şi ineficient? Cum a reuşit să nu fie îngropat de hoţia, minciuna, prostia, lăcomia politicienilor care l-au condus?!

De ce mă-ntreb eu cine suntem, de ce suntem cum suntem, unde mergem şi de ce ne bulucim mereu spre prăpastie ca o turmă de oi fără stăpân? Pentru că mă uit, de pildă, la bătăile dintre clanurile de rromi proaspăt „educaţi” la şcolile de şuţi din Franţa, Anglia, Italia şi alte ţări europene civilizate. Au venit acasă în plină pandemie, nu respectă nicio regulă, se bat pentru darul de nuntă al mireselor minore sau pentru dreptul de a fi stăpânul „taxei de protecţie” într-un cartier, oraş, sau pe o stradă. Sfidează, ei sunt „stăpânii” pe care oraşele şi străzile i-au uitat în absenţă. 

Dacii n-aveau obiceiurile astea, e clar că le-am luat din „lumea bună” europeană sau americană. Ajung şi câteva filme de referinţă, nu trebuie să trăieşti neapărat în Bronx sau Chicago ca să-l imiţi pe Al Capone. Mi-e teamă, însă, că nu din filme au învăţat mafioţii noştri cum se-nvârte lumea, ci din experienţa belferilor din politica românească. Tot ce-a fost mai prost în viaţa noastră politică, toate şmecheriile şi hoţiile clanurilor politice s-au transferat spre periferiile oraşelor năpădite de „întreprinzători” puşi pe îmbogăţire grabnică.

Cum să supravieţuieşti printre hoţii şi şmecherii din politică fără să dai în boli de ficat, fiere, sinucideri şi pandemii de oftică neputincioasă? N-am o reţetă, aş fi mare dacă aş şti cum se procedează, ori dacă aş avea un vaccin împotriva hoţiei, lăcomiei şi prostiei. Ce ştiu sigur e că n-ai voie să te faci că nu vezi-nu auzi-nu te interesează-nu participi. N-ai voie, de pildă, să vezi ce joc perfid, ticălos şi antinaţional fac nişte politicieni cu majoritate în Parlament şi să nu reacţionezi – măcar la vot, dacă altfel nu ai cum. Nu poţi să te faci că nu vezi minciuna uriaşă care ţi se livrează seară de seară la nişte televiziuni apropiate „noii ordini mondiale” de esenţă neo-marxistă, care va reface statuia Ceauşeştilor, priviţi cu admiraţie de Lenin, Stalin, Mao şi Fidel.

Am supravieţuit comunismului instalat după al doilea Război mondial, am supravieţuit capitalismului de cumetrie instalat de Iliescu-FSN după Revoluţia din 89, am supravieţuit până şi epocii Năstase-Dragnea-Dăncilă... Cu siguranţă, vom supravieţui şi Covid 19, aşteptând regulamente şi legi de supravieţuire date mereu în ultima clipă de un guvern liberal sacrificat pe altarul majorării cu 40% a pensiilor.

Ce va fi în toamnă, la alegerile locale? Poate că va fi bine, poate că vom scăpa de virusul chinezesc până atunci. Dar, v-am mai spus, nu de noul Coronavirus ar trebui noi să ne înfricoşăm, de el vom uita în câteva luni, ci de virusul politic pe care îl inoculează alegătorilor fără mască de protecţie noua alianţă socialistă de stânga: PSD, ALDE, Pro România – sprijinită, desigur, contra unor avantaje etnice consistente, de parlamentarii UDMR. Dacă nu vom fi precauţi, acest „virus” ne va ocupa vieţile încă patru ani. Dacă vom supravieţui şi acestui vechi „virus” mascat într-un dulap plin de bune şi nobile intenţii, atunci se cheamă că vom fi cu adevărat nişte învingători.