Studii recente descoperă moduri de viaţă pe care le înţelegem foarte puţin spre deloc. Ne spun, de pildă, specialiştii că stresul şi consumul de carne scurtează mult viaţa omului, care şi-aşa nu-i niciodată destul de lungă.

Cu stresul şi foamea ceauşiste ştim cum e, ştim cum e să nu poţi dormi de grija zilei de mâine, să te chinui la cozi la butelii şi lapte, să rabzi de foame, de frig, ştim cum era să-ţi fie frică de şoaptele vecinului şi de telefoanele cuplate. Ne obişnuiserăm atât de mult cu foamea şi cu stresul comandate de „cei mai iubiţi fii ai poporului” încât ne-am integrat relativ uşor în regimul săracului şi cinstitului Ion Iliescu, schimbând fără mari eforturi ce era de schimbat.

Cu stresul introdus în viaţa generaţiilor tinere de capitalismul de cumetrie e, însă, mai complicat. Sursele de stres s-au înmulţit teribil, fricile existenţiale îi doboară şi pe cei mai puternici, proastele guvernări, războaiele, schimbările climatice, lipsa de orizont, nesiguranţa domină vieţile multora dintre noi. Motiv pentru care mulţi şi-au luat lumea-n cap, sperând să scape prin alte ţări măcar de foame, dacă nu şi de stres.

Cu foamea lucrurile stau la fel de prost. Pe vremea prea-iubitului prindeam rar carne în magazine, aşa că ţineam post şi trăiam sănătos vrând-nevrând. Ne săturaserăm de salamul cu soia, a fost de altfel unul din motivele pentru care l-am împuşcat pe Ceauşescu. Acum salamul cu soia şi laptele de soia sunt delicatese recomandate celor care vor să scape de grăsime, de diabet, de cancer la colon şi de tot felul de boli autoimune.

Ne-am trezit din foamea impusă de un regim politic într-o foame auto-impusă de frica de boli, de spitale-morgă şi de medici şpăgari. Aşa încât, când auzim specialiştii în nutriţie recomandând salvarea planetei prin reducerea consumului de carne, nu ni se mai pare o nenorocire care ar veni din senin asupra noastră. Pentru că, ştim deja, prea multă carne strică sănătăţii omului, produce boli şi îi scurtează viaţa. E lucru demonstrat.

Dar oamenii de ştiinţă şi climatologii au ajuns la concluzia că creşterea animalelor destinate consumului otrăveşte şi atmosfera Pământului, producând gaze cu efect de seră şi contribuind masiv la extremele climatice cu care ne confruntăm. Prin urmare, Greenpeace recomandă reducerea consumului de carne la nivelul Uniunii Europene cu 70% până în anul 2030... În această ecuaţie teribil de optimistă România ar trebui să fie membru activ, urmând să reducă şi ea consumul de carne cu 62% în 7 ani şi cu 75% în 27 de ani! Să mai ziceţi că nu avem un proiect de ţară fezabil...

Aşadar: carne ioc, cum ar zice turcul care ne umple de respect vânzându-ne roşii tratate cu tot soiul de substanţe chimice; fumatul dăunează rău sănătăţii; dulciurile care conţin zahăr, sucurile şi băuturile alcoolice îţi grăbesc sfârşitul... Ce-a mai rămas din bucuriile vieţii cu care ne-am obişnuit?!

Bun, hai că le-om face pe toate, treacă de la noi, salvăm planeta şi ne salvăm şi vieţile. Dar cum? Ce să mănânce omul dacă nu mai are parte de carne? Uniunea Europeană ne oferă un răspuns, deocamdată e la alegere, şi probabil aşa va rămâne, pentru că s-a demonstrat că nu ţine cu lucrurile impuse, trebuie să-i oferi omului variante.

Insectele, gândacii, greieraşii pot fi o soluţie. Impactul unor cete de greieri cântăcioşi sau lăcuste săritoare asupra mediului şi climei e mult mai mic decât cel al unor cirezi de vite crescute spre a fi sacrificate. Nu ne place, nu sună bine, dar aşa este!

Cum să-l lămureşti pe om să renunţe la ceafa şi micii şi cotletul de porc-vită-oaie la grătar? Ne oferă o soluţie specialiştii Departamentului de Psihologie al Universităţii Durham: „Adăugarea unor etichete de avertizare pe produsele din carne ar putea fi o modalitate de a reduce riscurile pentru sănătate şi mediu”.

Altfel spus, procedăm la fel ca în cazul pachetelor de ţigări: „Fumatul produce cancer, dăunează grav sănătăţii...” etc. Nu ne rămâne decât să sperăm că, spre binele Planetei şi al nostru personal, vom reduce consumul de carne de la 65 kg pe an, cât mâncăm acum, la mai puţin de jumătate. Adică puţintel curcan sau altă pasăre la sfârşit de săptămână, în rest greieri şi lăcuste.

Problema cu carnea se pare că o vom rezolva într-un fel sau altul. Mai greu, mult mai greu va fi însă cu stresul. Pentru că nu va fi suficient să punem etichete la TV şi prin ziare cu „proşti făcuţi grămadă” pe frunţile guvernanţilor, va trebui să băgăm şi nişte buletine de vot, cu nume de oameni şi partide, în urnă. La lenea şi indiferenţa noastră, asta chiar va fi greu de făcut!