OPINII 6 februarie 2019

EDITORIAL. Speranţa pentru 2020: o cafea tare „trei într-unul”

de Dumitru Manolăchescu | 396 vizualizări

„Acum ai cu cine” poate fi un slogan bun în viitoarele campanii electorale. USR şi PLUS au format o alianţă pentru următoarele patru scrutinuri: europarlamentarele şi prezidenţialele din acest an, localele şi parlamentarele de anul viitor. Aceste două partide nu seamănă cu ce ne-au livrat politicienii români până acum; Dan Barna şi Dacian Cioloş împlinesc, fiecare în parte, nevoia marii majorităţi a electoratului de „altceva”, de ceva curat în politică, de „fără penali în funcţii publice”. De fapt, aceşti doi oameni şi partidele pe care le conduc ne oferă o speranţă pentru viitor. Nu mai suntem la discreţia unor partide care şi-au cam încheiat parcursul politic şi care, chiar dacă vor avea în continuare un electorat fidel destul de numeros, nu vor mai sta în capul mesei.

România are o uriaşă nevoie de speranţă, de limbaj politic şi economic articulat, de patriotism de calitate, de conştiinţe şi cunoştinţe europene. Pot fi Barna şi Cioloş promotorii unei asemenea speranţe? Înclin să cred că da, chiar dacă urmează şi un „dar”. Să vedem despre ce-i vorba.

L-am văzut, l-am auzit pe Dacian Cioloş: logic, convingător, ştie despre ce-i vorba, are nu doar experienţa unui an de guvernare extrem de strânsă în chingile unei majorităţi parlamentare dâmboviţene ostile, ci şi experienţa Bruxelles-ului, unde a fost comisar european. Ştie ce spune şi, din câte mi-am dat seama, ştie şi ce vrea. A fost în stare să adune în jurul lui o echipă de oameni tineri şi deştepţi, care pot ajuta România să se schimbe.

Pe Dan Barna îl ştiu de când a apărut USR. Nu s-a remarcat de la început, dar acum este o voce extrem de penetrantă în peisajul nostru politic. Acţiunea „fără penali în funcţii publice” şi poziţionarea clară împotriva prostiei pesedisto-bisericeşti cu „familia tradiţională” l-a propulsat în prim-planul atenţiei publice. Mai mult decât orice, merită apreciat pentru că a înţeles nevoia de unitate a Opoziţiei, cedând destul de mult – pentru unii nepermis de mult... – în favoarea unui partid nou, încă nerodat. A fost, din punctul meu de vedere, un examen pe care Dan Barna l-a trecut; a arătat că, în faţa pericolului iminent al partidului-stat, îi pasă întâi de toate de ţară, şi-abia apoi de orgoliile unora din propriul partid.

Ce vor face în continuare USR şi PLUS? Vor rezista presiunilor din interior şi manipulărilor din exterior? Sper să meargă împreună, la cel mai fizic mod cu putinţă, de mânuţă aş zice, prin ţară, prin oraşe şi sate, pentru a impune ideea de USR+PLUS 2020. Nu cred că vor reuşi să impună această alianţă atât de necesară unei politici sănătoase doar cu voturile „deştepţilor” din marile oraşe – vă rog să daţi ghilimelelor ce înţeles doriţi, nu mă deranjează niciunul, eu mă consider un alegător de rând, adică un „prost” care încă mai crede în oameni dintr-un orăşel neînsemnat de provincie. Ce vreau să spun este că vor avea nevoie de o mişcare largă, la nivelul întregii ţări, în favoarea schimbării de paradigmă pe care aceste două partide o propun unui electorat până de curând anchilozat, dar care a început să mişte pe măsură ce a înţeles că PSD şi ALDE nu pot fi niciodată o soluţie pentru o Românie europeană.

Nu ştiu, sper să aflăm cât de curând că PNL nu este aliatul PSD în lupta teribilă pe care Dragnea şi Tăriceanu o vor duce împotriva „pericolului” USR+PLUS. Liberalii au mare nevoie de reformă, încă nu şi-o asumă, Orban este inert în materia asta, dar sper ca PNL să poată coagula, împreună cu USR şi PLUS, o majoritate parlamentară convingătoare în 2020. Pentru asta, desigur, liberalii trebuie să renunţe la orgolii, vanităţi şi amintirea „partidului istoric” al Brătienilor. Lumea a evoluat, cumva, cândva vor trebui şi ei să înţeleagă asta, să lase nasul în jos şi să se adapteze noilor realităţi politice.

O bună parte a electoratului românesc are acum o speranţă, iar speranţa are un chip: Barna-Cioloş. Un dualism necesar, chiar dacă la români n-au mare trecere alianţele politice de acest fel. E de văzut cât de bună va fi cafeaua asta „doi în unu’” şi ce mai punem în ea ca să ne ţină atenţi şi viguroşi...  Cred că o cafea tare „trei într-unul” ar fi soluţia pentru România următorului deceniu.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.