E greu să înţelegi spre ce se îndreaptă PNL, ce doresc şi cum doresc ei să guverneze: cu USR-PLUS pe post de voiajori, cu PSD susţinându-i în Parlament? Şi într-un caz, şi în celălalt, înseamnă guvern minoritar. Adică PSD la butoane din Opoziţie, exact ce le place mai mult urmaşilor lui Liviu Dragnea: să adune voturi şi electorat fără să facă nimic...

Este singura soluţie pe care o propune Cîţu şi tabăra lui, care nu oferă nicio şansă coabitării cu USR-PLUS. Război total, useriştii să ne mulţumească dacă-i băgăm în seamă într-un eventual nou guvern, le dăm Cultura şi Tineretul, că au susţinere din partea asta – zice inconştientul Rareş Bogdan, fără să-şi dea seama cât de multă lume ostilizează discursurile astea triumfaliste fără niciun suport real.

Ce nu pricep nicicum eu e pe ce se bazează PNL pentru o guvernare care să nu-i arunce sub 10% în opţiunile electoratului în iarna care urmează. Pentru că va fi, din nou, o iarnă foarte grea pentru cei mai mulţi dintre noi. O iarnă în care majoritatea românilor va suporta preţuri duble pe facturile de la energie electrică şi gaze.

Suficient ca să-ţi pui măcar o întrebare de bun simţ: pregăteşte cumva Guvernul Cîţu ceva ce nu ştim noi? Ne va ferici cu vreo măsură care să ne dea dreptul la o viaţă liniştită în iarna şi anii care vin? Dacă da, ar cam trebui să ne spună şi nouă despre ce e vorba, că sporesc îngrijorările, se cam adună întrebările şi răspunsuri nu se arată la orizont. Dacă nu, să ne lase!

Impresia mea este că soluţia pentru o guvernare cât de cât normală înseamnă readucerea USR-PLUS în cărţi. Nu pentru că Barna şi-ai lui ar fi nişte „fete mari” neatinse de năravuri politice rele, ci pentru că programul cu care USR-PLUS a intrat la guvernare conţinea câteva puncte care însemnau reforme şi coerenţă în domenii esenţiale ale vieţii publice, cum ar fi Justiţia. Din câte îmi dau seama, aripa Cîţu a guvernării liberale nu doreşte aceste reforme şi, în general, nu doreşte să transforme în realitate nimic din ce a promis USR-PLUS electoratului care i-a ales. Ceea ce înseamnă că această aripioară liberală pregăteşte ori o colaborare cu PSD, ori un guvern minoritar. Catastrofale amândouă.

Toate se întâmplă pentru că preşedintele Iohannis este fan necondiţionat Florin Cîţu. Habar n-am cum şi de ce, dar uite că neamţul s-a îndrăgostit exact de un premier antipatic şi ciudat, prost orator şi lipsit de charismă, cu oarece probleme în Justiţie – nu mari, dar suficiente ca să devină posibile „arme” politice la dispoziţia adversarilor.

Nu cred nici în soluţia Orban premier şi preşedinte de partid. Ludovicul poate rămâne preşedintele PNL şi al Camerei Deputaţilor, dar nu se pot juca liberalii de prea multe ori de-a Orban-premier. Nu duce lipsă PNL de oameni care să conducă un guvern, motiv pentru care înţeleg şi mai greu de ce se învârt toţi în jurul aceleiaşi cozi: ori Orban, ori Cîţu, altceva nu există. O aiureală care va muta electoratul nehotărât de la dreapta la stânga mai rapid decât şi-ar face Cîţu freza rărită de calviţie.

Concluzie: Florin Cîţu nu mai este o soluţie pentru PNL şi nicidecum pentru ieşirea întreagă a coaliţiei din criza în care a băgat-o acelaşi Cîţu, susţinut aiurea în tramvai de Iohannis. Dacă corifeii dreptei vor dori să mai poată apărea în public fără să fie huiduiţi şi bombardaţi cu ouă clocite, atunci vor trebui să înţeleagă că la această oră România nu stă în Cîţu. Şi nici măcar în Iohannis, care va deveni mai repede decât crede o amintire neconfortabilă, ca să nu zic urâtă a unor guvernări lipsite de susţinere populară. Ca să mai îndrepte ce se poate îndrepta, PNL va trebui să lase nasul mai jos şi să-l convingă pe preşedinte că USR-PLUS şi Ludovic Orban sunt compatibili. Ceea ce s-ar putea numi o soluţie politică. De avarie, dar singura care nu-i aruncă în derizoriu nici pe liberali, nici pe userişti.