Când îl asculţi sau citeşti ce zice îţi vine să te zgârii pe faţă; e preşedintele Camerei Deputaţilor şi mai mult ca sigur va fi viitorul... ce va dori el să fie: preşedintele României, premierul următorului guvern PSD-PNL-UDMR, sau orice altă funcţie din topul celor importante şi bine plătite în stat.

Personajul despre care vorbesc ştie tot, vorbeşte doct despre orice, are păreri super-calificate în domenii pe care mintea lui nu le poate pătrunde pentru că nu le-a studiat, nu le ştie, n-a lucrat cu ele; domenii în care mintea lui n-a depăşit stadiul de bacalaureat modest. 

Din puţul gândirii sale auzim următoarele despre subiectul zilei, Religia ca materie opţională de examen la Bac: „Religia nu aduce supunere, religia deschide perspective (...) Atitudinea noastră publică trebuie să fie una de smerenie, pentru că aceasta este cea mai mare calitate a unui creştin”. Curată izmeneală pregătind surprize cu urmări fatale pentru jerpelita noastră alcătuire democratică numită pompos „stat de drept”. 

Marcel Ciolacu – aţi ghicit, desigur, că despre el este vorba – este un politician de stânga profund creştin şi smerit nesupus, cu orizonturi largi. El ştie cum se va rezolva războiul din Ucraina, cum vom împărţi canalul Bâstroe cu ucrainenii, cum vom rezolva dintr-un foc problema falimentului marilor firme de asigurări. Şi ştie toate astea pentru că el şi partidul domniei sale se pregătesc de pe acum să domnească în România cu ajutorul Bisericii până când se vor plictisi de atâta Putere în statul mistico-laic eşuat. 

Da, dl. Ciolacu ştie foarte bine că statul român este laic, deci nu se supune religiei. Dar nimic nu împiedică acest stat laic să cumpere diligenţe de la Biserică, să o facă ascultătoare, deschizătoare de drumuri politice betonate cu iertarea păcatelor doar pentru păcătoşii însemnaţi cu sigla partidului. Păi la ce bun să te baţi ca prostu’ cu Biserica atunci când ai o altă soluţie, mult mai utilă? O foloseşti pentru a deschide perspective. De pildă, un examen la Bacalaureat dintr-o disciplină opţională, dar esenţială: Religia. 

Tema poate părea minoră, dar uite că nu e, ea agită spiritele cu adevărat nesupuse îndoctrinării bisericeşti pe care ne-o propun cei care vor să ne stăpânească nu doar trupul, ci şi sufletul. La orizont ni se arată o asociere luminoasă de interese economico-politice Stat-Biserică. Dacă astea sunt „perspectivele bisericeşti” de care vorbeşte dl. Ciolacu, atunci are dreptate: ni s-au deschis...

Dar nu tot „boborul” înţelege măiastra construcţie politico-ortodoxă, nu toţi românii acceptă viziunea ciolaciană asupra Religiei în şcoli. Asociaţiile de părinţi, precum şi cele ale elevilor, nu împărtăşesc elanul liderilor PSD faţă de religie ca deschizătoare de binecuvântate perspective. Prin urmare, se opun ideii aruncate pe piaţă de BOR. Opoziţie fără mari şanse, în final cred că şcoala va fi obligată să adere la „perspectivele” oferite de singurele Puteri plenipotenţiare din statul român: BOR şi PSD.

Cât despre „atitudinea noastră publică trebuie să fie una de smerenie, pentru că aceasta este cea mai mare calitate a unui creştin”, ce să zic, mi-e teamă că suntem luaţi la mişto la grămadă. Asta dacă nu cumva preşedintele Camerei Deputaților trăieşte în alt univers, într-o lume paralelă. Îmi poate spune cineva cât de smeriţi sunt politicienii PSD, ca să vorbim doar despre cei „subordonaţi” d-lui preşedinte Ciolacu?! Poate găsi cineva un „smerit” din ăsta bisericos în partidul lui Marcel Ciolacu?! Despre ce vorbim, oare? 

Ni se pregăteşte o nouă guvernare milostivită de BOR, plină de preoţi smeriţi, săraci şi cinstiţi, precum Teodosie al Tomisului. O guvernare alcătuită exclusiv din politicieni smeriţi, deţinători de averi nedeclarate din prea multă smerenie, averi nesupuse impozitării şi oprobriului public din partea unei populaţii bigote nostalgic egalitariste. Asta este „smerenia” cu care se împăunează dl. Ciolacu, încercând să-şi apropie şi mai mult Biserica aducătoare de voturi şi „ascultare”. Exclus „supunere”, nu dă bine la gazete şi teveuri! Urmaşii traco-dacilor nu pot fi supuşi de nimeni, doar propria neputinţă le poate veni de hac.

Revenind la Religie obiect de Bac: nu aş avea nimic de spus dacă în liceu elevii ar fi învăţat despre Istoria religiilor, sau despre ceea ce pare să fie pasiunea d-lui Vasile Bănescu, savantul purtător de vorbe al BOR: „stilul brâncovenesc” – o legătură cum nu se poate mai firească între arhitectură, ortodoxie şi martirajul domnitorului Constantin Brâncoveanu, ucis de turci la Constantinopole, împreună cu cei patru copii şi ginerele său, la 15 august 1714. 

Dar sunt absolut sigur că examenul ăsta nu va fi folosit decât pentru îndoctrinarea şi supunerea politico-bisericească a minţilor tinere, încă neduse la biserică. Iar cu acest lucru, iertat să fiu, nu voi putea fi niciodată de acord, indiferent câte cazne mă aşteaptă după...