Problema României nu e Dragnea, problema e Partidul Conducător. Vreo 15 filiale, adică vreo 15 judeţe din cele 42 ale patriei nu vor să mai fie conduse de un condamnat penal. „Răul suprem“ în politica românească pare a fi, după Ceauşescu, Iliescu şi Năstase, Liviu Dragnea. El e vinovat de tot ce se-ntâmplă, de la inflaţia de 5,1 % la plecarea forţei de muncă active din ţară şi întârzierea trenurilor. El şi, desigur, oamenii puşi de el să conducă ministere, agenţii, prefecturi, consilii şi diverse autorităţi naţionale sau judeţene. 

E uşor să te debarasezi de un asemenea om? Eşti în stare tu, Paul Stănescu, vicepremier, sau tu, Gabi Firea, primar al Capitalei, sau tu, Robert Negoiţă, primar de sector, sunteţi voi capabili să muşcaţi mâna care v-a hrănit, pe care aţi pupat-o, aţi lins-o cu pasiune evidentă până cu câteva luni în urmă?!

Grea întrebare, complicat răspuns. O fi Dragnea singurul vinovat de toate relele cu care se confruntă acum românii şi România? E de ajuns să identifici un condamnat penal drept sursa răului pentru a scăpa de el? N-aş prea crede. Vinovaţi sunt toţi cei care i-au pupat în stil mafiot mâna şi obrajii, toţi cei care au mâncat bucate grase de la masa omului pe care acum îl tratează ca pe o piatră de moară legată de picioarele partidului. Un tratament binemeritat, aş zice, dar ce făcea Partidul în vreme ce Dragnea dădea clare dovezi că i s-a urcat Puterea la cap?! I se supuneau toţi preşedinţii de filiale judeţene, îl votau şi-l încurajau în minunate scrisori de adeziune şi în tonice şedinţe de Cex. Nu i-a reproşat nimeni nimic în aceşti  ani de „dictatură“ în partid. Presa a fost singura acuzatoare credibilă, pentru că venea cu informaţii şi fapte, nu cu discursuri politice din Opoziţie. Presa şi Strada, împărţite şi ele, că aşa-i în democraţie, au fost singurii care au rezistat tăvălugului pesedist.

Gabriela Firea nu e prima persoană cu statut important în PSD care vorbeşte despre dictatura Conducătorului. Au făcut-o şi alţii, gen Cati Andronescu, dar fără susţinere. Firea e periculoasă pentru că are susţinere şi discursul ei, bine argumentat, logic şi coerent, devine credibil într-o conjunctură internă şi internaţională total defavorabilă lui Dragnea. Dar nu-mi dau seama câtă încredere pot avea românii în Gabi Firea viitor posibil preşedinte al PSD. Pare să fie un scaun ciumat ăsta de lider maxim la toate partidele care guvernează discreţionar, pe baza unei majorităţi consistente. Gândiţi-vă doar la USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu şi înţelegeţi ce vreau să spun.

Primarul Firea vorbea despre „şobolăneala“ din PSD, deci şi de „şobolanul şef“ zic eu, convins că şi şobolanii au un şef. Şobolanii s-au săturat de el, vor altceva, vor să poată respira, să iasă din grotele umede şi să fie aplaudaţi, nu înjuraţi pe străzi. S-au revoltat şi scuipă în toate direcţiile jumătăţi de adevăruri otrăvite care să-i scoată basma curată în ochii alegătorilor. Dar ce rămâne după Dragnea Liviu Nicolae?! Mizeria lăsată de el şi-ai lui fideli partizani, cine, cum şi în cât timp o curăţă? Pot face Gabi Firea, Paul Stănescu, Cati Andronescu şi câţi disidenţi or mai fi curăţenie într-un partid obişnuit cu hoţiile, cu manipularea, cu afacerile subterane, cu bani storşi de la bugetul statului pe orice cale?!

Asta mi se pare a fi întrebarea esenţială. Vom vedea răspunsuri fardate şi coafate frumos, dar necredibile. Va trebui să aşteptăm nişte alegeri, măcar cele europarlamentare (zic „măcar“ pentru că electoratul nu are apetenţă pentru aceste alegeri din motive obscure), pentru a ne da seama ce poate însemna pentru stânga politică românească o nouă conducere, cu discurs european, reprezentată de Firea et. comp. La această oră eu nu pot crede în sinceritatea acestui discurs, pentru că tendinţele dictatoriale şi antiromâneşti ale „mafiotului“ (singur şi-a spus Dragnea aşa!) se vedeau demult dar nimeni n-a mişcat în front, au aşteptat până au văzut România la un pas de catastrofă. Acum pare că dai cu biciul într-un cal obosit, speriat, pe punctul să-şi dea duhul (de „duh“ politic vorbesc).

E bine şi-aşa, veţi spune, numai să scăpăm de dictatorul condamnat! Vom vedea ce fac ăilalţi după ce ne eliberăm! Dac-aş spune că îmi doresc altceva ar însemna să mint sau să cred că politicienii sunt altceva decât nişte oameni perfect imperfecţi. Nu e nici una, nici cealaltă, aşa că... să-i dăm drumul la „şobolăneală“, Găbiţo!