Stau şi cuget: să mă bucur, să mă întristez? Cum e bine să reacţioneze un cetăţean român responsabil când statul român pierde un proces la cel mai înalt nivel, CEDO în cazul de faţă? Nu pot să fiu fals şi, recunosc, cugetul meu îmi spune: bucură-te, Dumitre!

Sunt mai multe motive care mă duc spre bucurie: am susţinut întotdeauna verticalitatea, profesionalismul, corectitudinea, determinarea, curajul fostului procuror-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi. Îndepărtarea abuzivă a Codruţei din funcţia de şef al DNA a însemnat un pas înapoi pentru întreaga Justiţie română. Amintiţi-vă de Tudorel Toader, poate aţi uitat de amărâtul ăsta care îl scărpina cu bărbiţa pe spate pe şeful lui suprem, puşcăriaşul Dragnea Liviu. Cei doi l-au folosit pe alt ipochimen, fost pesedist, actualmente mare dregător la Curtea Constituţională, care a hotărât că un procuror şef al DNA n-are dreptul să se apere şi nici să se exprime. Trebuie să tacă şi să facă ce i se comandă de la „partidul” CCR, prin gura mult prea închisă la acea oră a preşedintelui României.

Iohannis a fost obligat s-o demită pe Codruţa Kovesi de o decizie a CCR, decizie pe care CEDO a desfiinţat-o ieri. Fostul procuror şef n-a cedat şi în final a câştigat. Este un nou început de drum pentru Justiţia română şi o nouă palmă pentru o instituţie total aservită PSD: Curtea Constituţională a României.

E remarcabil ce spun principalii actori ai acestei scenete juridice. Vorbele lor vă pot lămuri asupra valorii morale, intelectuale, profesionale, umane a celor doi. Iată fragmente de declaraţii după victoria d-nei Kovesi la CEDO în procesul intentat statului român.

 Valer Dorneanu: „Nu am niciun sentiment, nici de bucurie, nici de nimic”... Un „mic nimic” care nu poate comenta pentru că nu-l duce capul la mai mult decât nimic. Un nimic care conduce, de fapt, România în mod discreţionar, executând fără crâcnire ordinele primite de la şefii partidului. Asta a fost, asta a rămas. „Nimicul” care taie şi spânzură, condamnă persoane, face şi desface legi într-un stat român decapitat de valori profesionale şi umane.

Laura Codruţa Kovesi: „Sper ca această decizie să reprezinte o reparaţie simbolică pentru toţi magistraţii hărţuiţi în ultimii ani şi să dea curaj magistraţilor români! Este un moment important şi reamintesc ce am spus în momentul revocării: să nu abandonăm!”.

Ţin minte episodul, aşa a spus: să nu abandonăm! Ea nu a abandonat, a luptat, a ajuns procuror şef la UE şi a demonstrat la CEDO nimicnicia Justiţiei româneşti condusă de partidul care-i dă ordine lui Valer Dorneanu. Pentru că despre asta-i vorba: nu Guvernul PNL, nu Cătălin Predoiu, nu Ludovic Orban, nu Klaus Iohannis decid mersul Justiţiei în România. Lupta pentru compromiterea ideii de Justiţie, Adevăr şi Dreptate este condusă de aceiaşi favoriţi ai politicii de cumetrie năşiţi de Liviu Dragnea, Tudorel Toader, Nicolicea, Nicolae şi alţi „nimici”: CCR, Secţia Specială din Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – instituţii în care PSD şi-a aşezat oameni de nădejde în funcţii importante. 

„Să nu abandonăm!” a fost apelul disperat al unui procuror şef al DNA nedreptăţit şi umilit acum câţiva ani. Astăzi, după victoria Laurei Kovesi la CEDO, „să nu abandonăm!” înseamnă mult mai mult pentru toţi magistraţii români şi europeni. Nu este doar o firească reparaţie morală, ci şi o lumină la capătul tunelului în care Justiţia română se află. Un semn că lupta împotriva corupţiei din mediul politic poate continua în România acaparată de sistemul mafiot al Partidului Unic.