În războiul informaţional care însoţeşte de o bună bucată de vreme orice tip de conflict militar se observă cu uşurinţă activarea propagandei trompetelor Sputnik-AUR proruse, antieuropene şi antioccidentale. Se răspândesc pe reţele texte patriotice: „Vedeţi şi ascultaţi cu atenţie ce-a zis Putin la conferinţa de presă, el a luat apărarea României acuzând Ucraina că le-a furat românilor teritorii”. Nu mă-nnebuni, coană Joiţico, noroc cu prea-cinstitul pravoslavnic rus Putin, care nu ne-a luat nimic, ba ne şi dă gaze la preţ piperat contra renunţare la baza NATO de la Deveselu!

Nu apelez la istorie, că nu-i treaba mea, dar când îl aud pe Putin afirmând senin că Rusia n-a agresat niciodată pe nimeni, în timp ce stă cu armatele în poziţie de atac asupra unei ţări vecine, mă apucă un soi de greaţă combinată cu o revoltătoare neputinţă. Îmi trece doar când mă gândesc că o minte sănătoasă trebuie să reziste oricăror fantasmagorii propagandistice provenite de la o armată de strânsură pitită printre „patrioţii” unor partide finanţate de oligarhi fără carte de vizită. Nu merită să te îmbolnăveşti de supărare citind prostiile astea, e clar.

În acelaşi timp, e nevoie să bagi de seamă şi la ce zic alţii. Trump, de pildă, a creat o ideologie de natură fascistă, pe care o urmează cuvânt cu cuvânt şefii unui partid parlamentar extremist din România. E acelaşi Trump care îl idolatrizează pe Vladimir Putin: „E un geniu”, declară fostul preşedinte american de tristă amintire. Vi se pare cunoscut? Şi mie, am auzit ceva de genul ăsta şi pe la politicienii noştri, mai vechi şi mai noi. Cine se aseamănă, se adună...

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, dacă aş fi în locul lui Iohannis, sau în locul oricărui om politic cu răspunderi majore din România, aş refuza orice favoare teritorială venind dinspre Rusia lui Putin. Ca să fiu şi mai clar, nu aş accepta ca ţara mea să fie reîntregită cu sprijin rusesc. Pentru că istoria ne învaţă că nu doar de darurile grecilor trebuie să te fereşti...

Nu aş accepta să fiu cumpărat nici cu ţinuturile din Nord care aparţin acum Ucrainei, nici cu gazul la care se închină prietenii ruşilor din ţară ca la o icoană făcătoare de minuni. Şi nu aş accepta favorurile astea ticăloase pentru că vin de la un om care îşi doreşte o nouă ordine mondială. Îşi doreşte un haos generalizat, din care să renască fosta URSS. O idee pe care o îmbrăţişează, tot în speranţa unei renaşteri, alt „idol” al unor lideri AUR: Viktor Orban, premierul Ungariei. Daţi-mi voie să cred că această nouă ordine mondială nu este menită să reîntregească România. Dimpotrivă.

E suficient de clar pentru mulţi dintre cei care nu pleacă urechea la bazaconiile pro-ruşilor că afirmaţiile „prieteneşti” ale lui Putin sunt perfect nesincere, ticăloase şi cu adresă precisă: crearea unei breşe consistente anti-europene şi anti-occidentale în interiorul României. O breşă deja constituită, dar insuficientă. Se vor cheltui mulţi bani şi multă energie şi în continuare pentru a lărgi această breşă. Liderul AUR se laudă cu mari mişcări civice de protest prin oraşele ţării, tocmite împreună cu extrema dreaptă rusofilă din Bulgaria. Doar pe acolo a reuşit să mai păcălească pe cineva cu „doctrina Trump”, dezavuată nu doar de americani, ci şi de marea majoritate a oamenilor sănătoşi la cap din orice colţ al lumii.

Din fericire pentru noi toţi, partidul AUR este deja perceput ca fiind „vândut” ruşilor de o bună parte a electoratului românesc. Un electorat favorabil UE şi NATO în proporţie de 60-70%, conform unor cercetări sociologice de dată recentă. Motiv pentru care mi-e greu să cred că vor înghiţi prea mulţi gogoşile propagandistice ale falangei putiniste din interiorul ţării, glazurate de fanii români ai lui Trump din America.

Nu sunt un admirator al Ucrainei decât când e vorba de femei frumoase şi artişti de circ. Dar nici nu îmi doresc dispariţia acestui stat de pe hartă şi înlocuirea lui cu o Republică Sovietică Socialistă Rusă care să ne monitorizeze cu tancuri, tunuri şi avioane de luptă 600 km. de graniţă.