Mi-e teamă că „România normală” este una primitivă şi tare mi-aş dori să fie doar o exagerare de jurnalist sătul de incompetenţa şi minciuna politică. Mi-e şi mai teamă că „România normală” din afişele electorale nu e decât o mică Românie dominată de primitivism politic, economic, social, cultural, educaţional. O parte din noi, la urma-urmei.

Mi-e greu să gândesc în alţi termeni uitându-mă la hoardele de credincioşi care se-nghesuie să pupe moaştele unei sfinte despre care cei mai mulţi dintre ei nu ştiu nimic. Sfânta Paraschiva a devenit o afacere a Bisericii Ortodoxe, aşa cum pelerinajul la Mecca e o afacere a Islamului, iar Vaticanul şi Papa sunt o uriaşă afacere a catolicilor. E o stare de normalitate să aştepţi în picioare 20 de ore, să te târâi în genunchi la o raclă cu nişte oase, să-ţi exprimi astfel nevoia de a crede necondiţionat în ceva, eventual în Cineva mai presus de nimicnicia şi zădărnicia existenţelor noastre atât de efemere? Nu ştiu să răspund la întrebarea asta dar nu pot accepta că e normal să crezi într-o grămadă de oase ale unor „sfinţi”. E aici un fundamentalism la fel de periculos ca nihilismul sau ateismul.

Da, de România primitivă e vorba. De primitivismul politic înainte de toate, cel mai periculos. Avem în aceste zile dovezi ale acestui primitivism în tot ce fac şi zic liderii unui partid care a condus, sub diverse denumiri şi alcătuiri, România ultimilor 20-30 de ani. Am o senzaţie de greaţă fizică atunci când îi văd buricându-se cu „realizărili” lor, cu morga lor de victime inocente, cu bădărănia lor ofensivă, cu analfabetismul lor orgolios. Au adus ţara în pragul dezastrului şi-acum sunt liniştiţi.

„E foarte bine în Opoziţie”– zice unul pe care-l cheamă Bădălău, de meserie baron local într-un judeţ din sudul ţării şi accidental parlamentar PSD. Păi sigur că-i bine, nesimţitule, n-ai nicio treabă, nicio răspundere, sugi o leafă şi-o pensie consistentă de la buget şi-i dai dracului pe toţi, este?! 

O madamă care încă mai semnează documente oficiale ca prim-ministru (ce aiureală şi asta, de ce n-o dau liberalii afară din Palatul Victoria? Ce garanţii de corectitudine, de probitate morală oferă această persoană?) se duce la nunta altui baron local, şeful CJ Maramureş, la o zi după demiterea ei prin Moţiune de cenzură. Joacă sârbe şi hore într-un primitivism existenţial vecin cu inconştienţa. Această d-nă candidează la Preşedinţie, nu şi-a terminat aventura politică odată cu plecarea „din premier”. Şi chiar vrea să câştige, salvându-şi astfel nu doar propria persoană, ci şi partidul de la binemeritata neantizare.

Altă „maimuţă” pesedistă, finanţistul Eugen Orlando Teodorovici, tratează cu sictir sexist o ziaristă care-i pune nişte întrebări, ce să facă şi ea?! „Ne întâlnim diseară să-ţi explic? Ai dinţii puşi”...  Pe Garcea ăsta al Finanţelor ar trebui să-l cheme Grobianovici, nu Teodorovici.

În vreme ce pesediştii de frunte chefuiesc la nuntă, spun prostii şi se maimuţesc, specialiştii din finanţe şi economie îşi fac cruce constatând ce prăpăd  lasă în urmă guvernarea PSD. Tot felul de bombe, bombiţe şi petarde îi aşteaptă pe liberalii care-şi vor asuma răspunderea de a face curăţenie. Bine spunea o tânără fostă ministru de Finanţe pe vremea unor spumoase dialoguri Ponta-Băsescu: e ca după o noapte de chef monstru la tine acasă, nu mai ştii de ce să te-apuci dimineaţă ca să faci curat, să le pui pe toate la locul lor.

Şi totuşi, avem aşteptări, avem pretenţii şi foarte curând vom începe să cerem „acţiune” în noul film regizat de Iohannis şi Orban. Asta-i viaţa, „România normală” n-are timp să aştepte desprinderea din primitivism a clasei noastre politice. Nu semnăm cecuri în alb şi, mare atenţie!, nu mai acceptăm incompetenţi şi „guguştiuci” în restrânsul Guvern pe care îl pritocesc Ludovic Orban şi Iohannis. Că ne-a ajuns, nu mai rezistăm!