Liviu Dragnea nu înţelege nici acum de ce a fost condamnat. Nu-i bai, nu e nici de mirare, mai toţi puşcăriaşii se cred nevinovaţi. Problema e nu ce cred Dragnea şi-ai lui despre Justiţia română, ci ce crede Justiţia despre Dragnea. Iar justiţiarii de la Tribunalul Bucureşti ne vor spune azi dacă Liviu Dragnea iese din puşcărie pentru bună purtare sau mai are treabă pe-acolo.

De ce mai vorbim despre Dragnea? Pentru că omul ăsta se află abia la începutul aventurilor sale penale. L-au prins cu „puţinul”, dar în pregătire se află „plinul” şi „prea-plinul”. Adică dosarele „bani de la români pentru preşedintele SUA” şi „afacerea Teldrum”. Cu vizita în America la „tătucul” Trump ca să-i pupe mâna contra-cost ne-am aproape lămurit după ce-am citit scrisoarea scrisă de gloriosul „patriot” fost şef PSD către fostul preşedinte. Greţoasă pur şi simplu, pentru că îţi arată uriaşa diferenţă între ce spunea şi ce făcea Dragnea. Că nu de bani e vorba, la urma-urmei, nu sunt decât vreo 300.000 de dolari, nimica toată pentru un partid care trăieşte şi fură din greu bani de la buget... De umilinţă e vorba, de tot ce poate fi mai abject într-un om care visa să-şi pună România la butonieră.

Cu Teldrum o să fie şi mai complicat pentru Dragnea, pentru că acolo sunt lucruri mai aproape de înţelegerea noastră, de ceea ce ştim noi despre şpagă, mită, trafic de influenţă. Aici nu se mai asociază cu imaginea unui fost preşedinte american în căutare de bani pentru propriile nevoi la început de mandat. Aici se asociază cu hoţia la „teldrumul mare”, dar şi cu sărăcirea, dezinformarea, minciuna, manipularea, prostirea unor români dintr-un judeţ foarte sărac al acestei ţări.

Da, România nu mai este la butoniera lui Dragnea, dar nici departe de cătuşele lui nu prea e. De-aia vorbim noi acum despre „emoţiile” posibilei eliberări din închisoare a „celui mai iubit pesedist” teleormănean, şi nu despre alte emoţii, cum ar fi cele pe care le-a avut premierul Florin Cîţu miercuri, în Parlament, când a prezentat unei audienţe tobă de carte Planul de Redresare şi Rezilienţă prin care UE oferă României un ajutor nerambursabil de circa 14 miliarde de euro, la pachet cu alte 16 miliarde împrumut cu dobânzi foarte avantajoase.

Dacă n-ai ce face şi te uiţi în gura lui Ciolacu, vezi „hăul” perfect: miliardele astea nici nu există, ele sunt şmenuite cumva de alianţa de la guvernare în folos propriu, după care va urma potopul. Nu se ştie cum se vor întâmpla toate astea, dar atunci când Puterea lipseşte Opoziţia de „obiectul muncii”, atunci aceasta din urmă îl inventează. De-aia nu-i bine niciodată să reduci Opoziţia la tăcere, e mult mai avantajos să-i laşi să spună, să vorbească, abia îşi dau oamenii seama ce „tute” conţin micile partide din marea noastră Opoziţie parlamentară.

E mare lucru să n-ai ce face în Parlament, să iei o groază de bani degeaba. Mă rog, te obişnuieşti şi cu acest tratament aspru, rezişti cumva o legislatură sau mai multe. Noroc că mai vine Uniunea Europeană cu o „pleaşcă” de 30 de miliarde de euro şi-atunci ţi se activează „neuronii” politici: hoţie, fură liberalii banii, reclamăm la Comisia Europeană, la ONU, la NATO, la...

Mă rog, la Trump nu se mai poate, că nu i-a ieşit săracului domn Liviu pasenţa cu şpaga de 300.000 de dolari către „împăratul roşu”! Cred că de-acolo i s-a şi tras lui Donald, de nu l-au mai ales americanii pentru încă patru ani. Culmea e că tot de-acolo i se poate trage şi lui Liviu, la a doua strigare cum ar veni. Azi aşteaptă să fie eliberat condiţionat, mâine-poimâine, cine ştie, intră din nou la mititica pe motiv de cumpărare de influenţă pe bani publici la ceremonia de inaugurare a „domniei” Trump.

Cât ghinion trebuie să ai s-o duci, aşa, din penal în penal până la adânci bătrâneţe... Cam la fel de mare cât are acum PSD-ul lui Ciolacu, care nu poate interveni util în niciun fel în problema folosirii celor 30 de miliarde de euro de la UE. Curat ghinion să nu-ţi poţi folosi decât gura, nu şi semnătura pe nişte acte oficiale emanate de Partid şi de Stat!