Nu doar bătrânii, ci şi bolnavii cronici sunt nişte poveri – încă repetabile, câtă vreme nu se hotărăşte cineva să facă din lumea asta una exclusiv sănătoasă şi tânără. Ar spune-o mulţi, dar le e frică. Unui ipochimen din Republica Moldova nu i-a fost nici frică, nici ruşine şi-a zis-o tare la Televiziunea lor naţională: „Covid a luat viaţa celor care şi-aşa erau o povară pentru ei şi pentru cei din jur”.

Pe băiatul ăsta fălcos, extras parcă direct din reclamele cu vodcă rusească, îl cheamă Furtună şi este, atenţie!, şeful Autorităţii pentru sănătate publică. O instituţie care, măcar teoretic, ar trebui să lupte pentru păstrarea sănătăţii populaţiei, nu să incite la eutanasiere pe model nazist. Preşedintele moldovean i-a cerut demisia, iar ministrul Sănătăţii din Republică a constatat că Nicolae Furtună a devenit, el însuşi, o povară pentru societatea moldovenească. Republica Moldova are la această oră 1.074 de morţi asociate Covid 19 – ceea ce, raportat la populaţie, este foarte mult.

Ce să mai zicem despre noi, când bunii basarabeni au şi găsit poverile?! Noi suntem mai deştepţi, adică mai şmecheri, una gândim, alta spunem, am învăţat treaba asta în 30 de ani de democraţie plus vreo 40 de socialism multilateral dezvoltat. Cu ai noştri începem să ne mândrim, scuipăm în sân şi ne facem cruci mari: Doamne fereşte de mai rău! Coronascepticii noştri majoritari în Parlament devin suportabili în comparaţie cu vecinii de limbă şi proaste obiceiuri de peste gard – cărora li se potriveşte vorba lui Iohannis: ori eşti prost, ori eşti prost...

Să-i lăsăm pe basarabeni şi să vedem ce mai e pe la noi, cu ce se mai ocupă autorităţile noastre. La noi se vorbeşte şi se gândeşte în doar doi termeni: alegeri şi Covid 19. Ministrul Sănătăţii ne avertizează că ne aşteaptă un septembrie cumplit. Bănuiam, e cumplit tocmai din aceste două motive: alegeri locale şi Covid 19. La care aş mai adăuga unul: deschiderea şcolilor. Aşa încât, iată treimea fatală: dezmăţ electoral, haos în şcoli, noul coronavirus. Care nu ne scapă doar de „poveri” bătrâne şi cronice, ci şi de oameni în floarea vârstei.

În materie electorală, situaţia pare simplă: dacă se împlineşte dorinţa majoritarilor parlamentari şi nu facem alegeri în 27 septembrie, s-a terminat,  ne-am dus pe copcă. Cu actuala majoritate nu apucăm să producem un buget sustenabil, se vor bate legile şi proiectele cap în cap, va fi un haos total şi o vom târâi cumva, vom trage sania pe uscat până când poporul se va răzvrăti – pentru că asta se întâmplă atunci când clasa politică devine o scenă de film „horror”.

Ne-am lămurit, în politica românească nu există coabitare, nu se cunoaşte termenul ăsta, la noi e întotdeauna care pe care, blestemul preferat al politicienilor este „să mori în chinuri”, cât despre poveri... Ce să zic, până şi capra vecinului e o povară, ce să mai vorbim de pensionari, de bolnavi cronici, de cei cu handicap sau nevoi speciale. 

Va fi un „septembrie negru”? Nu ştiu, scepticul din mine ar spune „da”, dar mai păstrez o urmă de optimism. Cu gândul la moldoveanul Furtună, refuz să cred că „proştii noştri” sunt la fel de ticăloşi ca „proştii lor”. Ne vom trezi în ceasul al 13-lea, vom alege local şi parlamentar – după care ne vom pune pe omorât Covid 19. Adevărata şi repetabila povară.