Când aud sau citesc cuvântul „regină”, românii se gândesc la regina lor, Maria, mai degrabă decât la Elisabeta a II-a a Britaniei. Asta nu înseamnă, însă, nimic raportat la spaţiul istoric în care şi-au trăit viaţa cele două regine. Regina noastră a fost îndelung acoperită de praful vorbelor propagandei comuniste republicane, în timp ce regina lor a dominat lumea până mai ieri. 

Românii datorează mult reginei Maria şi înaintaşilor ei, întregitori şi reformatori ai unei ţări înapoiate, puternic influenţate de turci, greci, slavi. Mi-aş dori ca tinerii de azi, care învaţă o istorie mai dreaptă decât cea de pe vremea mea, să ştie mai mult despre regii României şi ce au însemnat ei pentru această ţară. 

Poate că funeraliile reginei Elisabeta a II-a vor contribui la redescoperirea unor episoade uitate sau ignorate din istoria regală a României. Poate că fastul ceremonios, tradiţia, echilibrul, bunul simţ, simplitatea austeră a Casei regale britanice vor deveni valori digerabile pentru românii contemporani cu pseudovalorile (post)comuniste.

Nu-mi fac iluzii, ştiu cât de greu e să schimbi obiceiuri şi deprinderi istorice. În vreme ce Marea Britanie îşi înmormântează Regina, la noi nulităţi politice scoase de la naftalină imaginează noi graniţe pentru Ucraina, Polonia, Ungaria, România, Rusia... Ce treabă avem noi cu bunul simţ şi echilibrul?! Un fost ministru post-revoluţionar al Educaţiei şi Externelor, fost ditamai rector al UBB din Cluj-Napoca, se trezeşte vorbind despre „frontierele nefireşti” ale Ucrainei, care ar trebui să cedeze teritorii vecinilor. 

Şi care-i problema?! Vorbeşte omul, că avem drepturi şi libertăţi garantate. Da, doar că bulgărele de vorbe se rostogoleşte pe la televiziuni şi se transformă într-o avalanşă capabilă să distrugă greu câştigata credibilitate externă de care se bucură acum România europeană şi nord-atlantică. Aşa încât aş paria că, multă vreme după ce lumea se va trezi din visul toamnei regale britanice, românii vor măcina la „cestiunea zilei” tezele graniţelor nefireşti ale Ucrainei. Spre deplina satisfacţie a ideologilor ruşi care l-au încurajat pe Vladimir Putin să ocupe teritorii ale unui stat independent, să omoare, să tortureze, să violeze, să ignore orice normă de drept internaţional în relaţiile cu Ucraina.

Motiv pentru care „savantul” Marga ar cam trebui trimis de patronii pravoslavnici la reciclare. Adică la o şcoală unde să i se scrie în palmă cu creion chimic: „Sunt un prost şi-un fariseu”. Dacă va întreba de ce-ar fi el prost şi fariseu, i-aş aminti că a semnat cu mâna lui, pe când era ditamai ministru de Externe, un act pe care acum îl reneagă.

Ce legătură are naftalina politică Andrei Marga cu Regina şi cu noi?! Păi tocmai ce aminteam despre bunul simţ, echilibrul şi dreapta măsură pe care Regina abia înmormântată ieri le-a servit zi de zi supuşilor ei din UK. Noi n-am mai avut regi sau regine de multă vreme, iar de alţi „învăţători” care să-i lumineze şi să-i deştepte pe români n-am prea avut parte. Aşa încât Marga poate să-şi permită să zică orice, urmând un model deja patentat la televiziunile noastre, unde poţi vorbi orice, oricând, oricât, dacă serveşte unor scopuri politice absconse. La urma-urmei, ce-aveţi, frate, cu omu’, că n-a omorât pe nimeni?! E părerea lui, nu daţi cu pietre!

În numele libertăţii de a spune publicului larg tot ce-ţi trece prin cap şi a dreptului de a fi prost, Andrei Marga s-a ilustrat ca un fidel apărător al basmelor ruseşti cu „tătuci” şi ţari înţelepţi, luminaţi de dreapta credinţă ortodoxă. Dacă tăcea, filozof rămânea...