Scoaterea UDMR din alianța de guvernare nu e o nenorocire, partidul maghiarilor a stat în Opoziție mai mult decât la Putere în anii de după Revoluție și minoritatea maghiară nu a avut de suferit din această cauză. Într-o formă sau alta, liderii minorității maghiare au obținut și din Opoziție mai tot ce și-au dorit, combinând inteligența politică cu șantajul asupra unor partide „românești” mult mai puțin inteligente, dezbinate, viciate și peste măsură de orgolioase.

Dar e interesant de văzut ce au gândit marii noștri oameni politici atunci când au renunțat la „balamaua” UDMR? Or fi gândit ceva sau doar au dat curs ordinelor transmise de Iohannis lui Ciolacu prin „ordonanța” cu grade de general Nicolae Ciucă?! Pentru că, e foarte clar, Iohannis nu a uitat și, iată, nu l-a iertat pe Kelemen Hunor pentru lipsa de reacție față de discursul revizionist și antieuropean rostit de premierul ungar Viktor Orbán la Tușnad.

Că va fi mai complicat fără UDMR la guvernare, premierul Ciolacu va descoperi foarte curând. La PNL, au început ședințele de criză în legătură cu refuzul lui Marcel Ciolacu de a-l accepta în funcția de secretar general al Guvernului pe liberalul de Cluj, omul primarului Emil Boc, Mircea Abrudean. „Dați-mi pe altcineva!”, i-a transmis premierul lui Ciucă.

E inutil să te întrebi „de ce”; Abrudean este o piesă importantă în PNL, fost prefect de Cluj, apropiat al greilor liberali Ciucă, Flutur, Bogdan. Motivul invocat de Marcel Ciolacu: „Nu sunt compatibil cu Abrudean” este rizibil și greu de acceptat de liderii PNL; e nevoie de mult mai mult decât o declarație unilaterală de incompatibilitate pentru a liniști orgoliile politice ale singurului partener de guvernare.

Iată cum, acceptând rostogolirea UDMR pe scările Palatului Victoria la sugestia președintelui Iohannis, PSD se vede în situația incomodă și neplăcută de a depinde de liberali, aceiași care au înghițit cu ghionturi până acum tot felul de „nefăcute” din partea oamenilor lui Ciolacu. Au înghițit și-au tăcut pentru că, în lipsa PNL, PSD se putea salva, in extremis, cu un guvern minoritar împreună cu UDMR – situație în care ar fi fost extrem de complicat, dacă nu imposibil, ca PNL să susțină din Opoziție o moțiune de cenzură împotriva guvernului avându-i ca parteneri pe „repudiații” din USR și AUR.

Sigur, relația amicală dintre Kelemen Hunor și Marcel Ciolacu s-a menținut oarecum, pentru că liderul UDMR este o „vulpe” politică cu experiență, care știe cum, cui și când să facă temenele pentru a nu rupe total punțile. Dar va fi foarte greu să-i mai aduci pe maghiari la guvernare după ce, inutil și lipsit de eleganță, i-ai dat de-a berbeleacul pe scări fără regrete și explicații credibile.

Da, știu, în politică nu există cuvântul „niciodată”. La Budapesta, se aud deja cântece de jale față de „perioada dificilă prin care va trece naționalitatea maghiară din România” ca urmare a plecării UDMR de la guvernare. Oamenii premierului Viktor Orbán confundă ușor „minoritatea maghiară” cu UDMR, iar politicienii noștri, cu Iohannis în frunte, asimilează UDMR cu politicile pro Putin și anti UE ale Budapestei. Toate acestea vor lăsa urme greu de șters în relațiile UDMR cu orice partid care își va propune o viitoare guvernare împreună cu „prietenii” lui Viktor Orbán din România.

Va fi interesant de văzut cine și cum va ceda în războiul „patrioților incompatibili” Ciolacu-Abrudean. Dacă o vor face, din nou, liberalii, s-a cam terminat cu acest partid. Dacă va ceda Ciolacu, să-i fie de bine, prea i-au mers toate ca unse până acum acestui inventator de patriotisme economice, financiare și politice falimentare. Cumpărăm românește, trăim românește, dar uite că mai și pierdem românește...

Sursa foto: Facebook/Marcel Ciolacu