Nu mai vreau să aud de Dragnea, băiatul ăsta şi-a împărţit prea multă vreme viaţa cu noi, nu merită onoarea asta. Să-l lăsăm în compania valizelor pe care le manipulează în faţa camerelor şi să ne ocupăm, măcar azi!, de lucruri serioase.

Cum ar fi Opoziţia (ne)parlamentară. Adică Opoziţia în întregul ei, inclusiv Opoziţia Străzii, care a cam ieşit din prim-planul scenei. Ce-nseamnă Opoziţia parlamentară: USR şi, din când în când, PNL şi PMP. De ce pun PNL la „din când în când”? Pentru simplul motiv că au votat alături de PSD în prea multe proiecte care fac rău României. Singurul partid parlamentar care face opoziţie reală, habar n-am cât de convingătoare, partidelor de guvernământ este Uniunea Salvaţi România.

Nu pot să înţeleg orgoliul politic uriaş, bazat pe nimic, al liberalilor. Ludovic Orban, alţi lideri ai PNL acuză cu furie nedisimulată, caraghioasă în esenţa ei şi-o să vedeţi de ce, micul partid al lui Dacian Cioloş. „România Împreună” nu este partid parlamentar, dar are o creştere evidentă în sondajele de opinie. Plus Dacian Cioloş, un fost premier pe care poţi să-l acuzi de orice, dar căruia nu-i poţi refuza calitatea de om politic echilibrat, cinstit, corect. Asta îi sperie pe liberali?! De ce oare?

Aşadar, Ludovic Orban îl acuză pe Dacian Cioloş că-i omul PSD-ului, că a fost pus de PSD premier, că a lucrat cu Dâncu, marele ministru pesedist al guvernării cioloşiste de-un an de zile, că a ocupat mereu funcţii „călduţe”. Mă mir că nu şi-a amintit Orban şi că Cioloş e nepotul lui Soros... N-a lipsit mult, oricum. Întrebare: cât de caraghios, cât de prost trebuie să fii ca să gândeşti atât de simplist politic: bă, dacă Cioloş ne atacă pe noi, liberalii, şi nu atacă PSD, înseamnă că-i omul PSD... Asta face Orban, îl acuză pe Cioloş de pesedism pentru că a fost premier într-un guvern de tehnocraţi supus unei majorităţi parlamentare pesediste. „Ne-a păcălit, ne-a împuşcat pe la spate”... Ce aiureală!

Dacian Cioloş n-a avut de ales în anul lui de guvernare, a fost nevoit să colaboreze cu majoritatea pesedistă din parlament. Dâncu? Dâncu a fost unul din cei mai echilibraţi pesedişti pe care i-au avut guvernele amestecate de după Revoluţie. Cât de „strâmtorat” de idei trebuie să fii ca să-l acuzi pe premier că a acceptat un asemenea ministru?! Ce putea face Cioloş în faţa tăvălugului majoritar pesedist?!

Marea problemă a liberalilor, însă, nu-i Cioloş. Nu e nici măcar PSD-ul. Problema lor, ghicită perfect de Cioloş şi nu doar de el, este încremenirea în proiect. PNL-ul de azi este acelaşi cu PNL-ul care a guvernat împreună cu PSD, nu cu prea mulţi ani în urmă. Cum să-l acuzi acum pe Cioloş de „colaboraţionism” cu PSD-ul când tu, ditamai PNL istoric, ai făcut coaliţie USL cu partidul lui Iliescu, Năstase, Ponta?! Ca să nu mai vorbesc de legi strâmbe, votate relativ recent alături de PSD, pentru a vă salva penalii sau a vă fideliza primarii: legea electorală pentru un singur tur de scrutin, legea pensiilor speciale pentru „aleşi”, proiectul de lege pentru puşcăria la domiciliu etc. Lasă-i, frate, pe alţii mai curaţi să vorbească despre integritatea politică, termen care nici măcar nu există în practică, pentru că politica este, nu-i aşa, „arta compromisului”. Cât de puţină memorie aveţi voi, liberalii, şi cât de mult vă costă oportunismul, lipsa de onoare şi de direcţie politică!

Toţi fricoşii îl atacă pe Dacian Cioloş. El este „victima” de serviciu, n-are un partid parlamentar, n-are o tribună la care să ajungă, să fie văzut. Dar ameţiţii ăştia din PNL uită un lucru: mersul istoriei nu mai dă partidele clasice drept câştigătoare în alegeri pe aproape nicăieri în Europa şi în lume. Se vede în Italia, Germania, Franţa, Spania, SUA şi chiar în state din America de Sud. Electoratul nu mai prizează politici şi partide conservatoare, vrea altceva, oamenii s-au săturat de veşnica rotaţie la guvernare a liberalilor cu social-democraţii. În opinia electoratului din multe ţări, partidele astea şi-au atins limita maximă a propriei incompetenţe. Nu mai fac faţă, nu mai ştiu să atragă voturi.

În această idee, partidul lui Dacian Cioloş are şanse de reuşită. Nu va fi „România Împreună” câştigător al alegerilor din 2020, dar poate fi un partid parlamentar de viitor. Pe care liberalii n-ar trebui să consume prea multă muniţie, ajutând nepermis de mult tocmai partidele de la guvernare, pe care se laudă că le atacă din toate poziţiile.

Dumitru Manolăchescu